Cum recunoști un
ortodox român adevărat? Prin felul în care folosește expresia „cine sunt eu ca
să judec?” La un ortodox român adevărat, expresia nu urmărește să ne arate că
este smerit. Doar falșii ortodocși români o folosesc în acest scop. Cînd spune
„cine sunt eu ca să judec?”, adevăratul ortodox român declară că nu crede că nu
vrei să sugi pixul ori să mănînci rahat. Adevăratul ortodox român este convins
că doar un nebun ar putea refuza să mănînce rahat (ori să sugă pixul). Orice
om normal o face, nu-i nimic rău în asta. Și, de vreme ce toată lumea mănîncă rahat și suge pixul, nimeni nu are dreptul să judece pe nimeni. Această complicitate între mîncătorii de rahat și sugătorii de pix din ortodoxia românească actuală se numește discernămînt duhovnicesc.
Adevăratul ortodox român știe că cei care refuză să o facă aparțin uneia dintre următoarele trei categorii: anormalii (dar aceștia sunt atît de puțini încît pot fi ignorați), cei mîndri, adică cei care refuză să facă ceea ce face toată lumea doar pentru că se cred mai buni decît adevărații creștini ortodocși români; foarte probabil, aceștia ar mînca și ei rahat și ar suge și pixul dacă nu ar fi atît de pretențioși, închipuindu-și că nici un rahat și nici un pix nu sunt destul de bune pentru ei. Din acest motiv îndrăznesc ei să-i judece pe toți mîncătorii de rahat din BOR. Însă de vreme ce îi judecă doar din mîndrie, este limpede că și ei mănîncă rahat la rîndul lor.
În fine, mai există și categoria celor care nu mănîncă rahat din simplul motiv că îl produc. Sunt afectuoși și înțelegători cu această slăbiciune omenească; ei știu că omul nu poate trăi doar cu pîine, ci și cu rahat. Misiunea lor în BOR este să transforme în rahat tot ce ating, făcînd din rahat sacramentul suprem al ortodoxiei surogat de astăzi.
