Creștinii sunt în lume, dar nu din lume. Dar poți să nu fii în lume și, cu toate acestea, să fii din lumea aceasta. Este cazul tuturor idealiștilor. De fapt, tocmai pentru că nu sunt în lumea aceasta, ci într-o lume ideală care nu există decît în aspirațiile lor, idealiștii se străduiesc să distrugă lumea aceasta pentru a face loc lumii ideale. Idealismul revoluționar a intrat în istorie odată cu umanismul renascentist, care domină cultura actuală atît prin universalismul cosmopolit al societății deschise (care se folosește de spiritualitatea New Age în scopul deschiderii, adică desființării, culturilor creștine tradiționale), cît și prin proiectele transumaniste ale îmbunătățirii speciei umane prin biotehnologie.
Pentru că idealiștii nu sunt în lumea aceasta, creștinii care confundă creștinismul cu un proiect idealist îi confundă inevitabil pe umaniști cu niște aliați naturali ai creștinismului. Creștinii idealiști sunt de fapt o categorie de umaniști ei înșiși (vezi la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/09/ortodoxia-si-umanismul.html sau la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/04/ucraina-si-criza-umanismului-occidental.html) și din acest motiv sunt incapabili să vadă că idealiștii trăiesc într-o lume opusă în același timp acestei lumi, cît și Împărăției lui Dumnezeu. O astfel de alianță desființează creștinismului, transformîndu-l în religia idealistă în care ortodoxia românească a fost transformată deja. Fapt pe care un ortodox idealist fie nu-l poate sesiza, fie îl descoperă cu satisfacție, celebrîndu-l ca pe o victorie împotriva materialismului.
