Dacă
anticomunismul este condiția sfințeniei în noua BOR, atunci de ce doar ceata
legionară se bucură de recunoașterea publică a sfințeniei și nu și celelalte categorii prigonite
de comuniști, precum homosexualii și femeile însărcinate care au recurs la avort între 1966 și 1989?
Sunt cei
40 de mucenici din Sevastia sfinți antiromani? Este Sfîntul Apostol Ștefan un
sfînt anti-iudeu? Sunt Sfinții Brâncoveni sfinți antiotomani? Este creștinismul
altceva decît viața în sfințenia lui Dumnezeu? Da, însă numai în noua BOR. O
confirmă și absența părintelui Constantin Galeriu din lotul sfinților
canonizați recent: în ciuda faptului că a avut mult de suferit din cauza
comunismului, el nu a putut fi canonizat deoarece i-au lipsit atît credința legionară a unora dintre cei canonizați recent, cît și puterea
zborului magic de care alții, precum Arsenie Boca, poate că au cam abuzat uneori.
Părintele Galeriu a fost doar un „predicator talentat” (nu și inspirat), „tainic
și discret în vremea dictaturii” (https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/mesaje-si-cuvantari/parintele-profesor-constantin-galeriu-marturisitor-jertfelnic-al-evangheliei-si-al-idealurilor-poporului-roman-138945.html).
Nu a fost deci un revoluționar și nici măcar un făcător de minuni sau un ghicitor în stele, prin urmare nu este reprezentativ pentru noua
ortodoxie din România.
Absența numelui părintelui Constantin Galeriu din lista de canonizări este infinit mai
semnificativă decît includerea unor misionari ai religiei românismului, cu sau
fără atașamente legionare. Ocolirea lui sugerează nu doar că nu poate fi
valorificat în sensul noii ortodoxii revoluționare, ci și că descoperirea sa
reprezintă o amenințare pentru noua ortodoxie, credincioșii riscînd să
descopere creștinismul tradițional și astfel să-și piardă credința în neamul
absolut.