Georgescu și marea

 

Cînd s-a trezit cu „poporul” lîngă el, Georgescu s-a crezut un pescar cu o misiune divină, însă de-abia după ce rechinii au început să-l muște și-a dat seama de eroare și a încercat să precizeze termenii, însă era deja prea tîrziu: rechinii știau că poporul era prea numeros pentru a fi atacat și totodată prea puțin numeros pentru a-l putea apăra pe Georgescu, care a continuat să plutească demn lîngă barcă, fără să încerce să scape înotînd spre larg ori cufundîndu-se în adînc. Aseară, ce a mai rămas din „popor” și din Georgescu clipocea liniștit pe plaja din fața Palatului Parlamentului, urmele lor fiind șterse pînă dimineața de mareea istoriei.

Însă dacă înainte de „popor” a fost Georgescu, ce a fost înainte de Georgescu? Cine l-a făcut posibil pe Georgescu ca pescar-salvator al neamului? Ei bine, sunt cei care l-au transformat dintr-un ciudat necunoscut într-un pescar sfînt și, mai ales, popular și dintr-un pescar sfînt și popular într-un exemplar monstruos al adîncurilor marine. Răspunsul se află în campania PNL dinaintea și din timpul primului tur (https://snoop.ro/anaf-a-descoperit-ca-pnl-a-platit-o-campanie-care-l-a-promovat-masiv-pe-calin-georgescu-pe-tiktok/, vezi și la https://snoop.ro/campania-pnl-de-pe-tiktok-ajunsa-sa-l-sustina-pe-georgescu-a-fost-ideea-lui-rares-bogdan-am-stiut-dar-de-online-nu-m-am-ocupat-eu/), în acceptarea candidaturii lui Georgescu din primul tur de către BEC și CCR în ciuda faptului că declarațiile lui favorabile Mișcării Legionare erau de notorietate (și care i-au adus de altfel un număr important de voturi ortodoxe) și, nu în ultimul rînd, în atitudinea liderilor ortodocși care au acceptat ori susținut transformarea creștinismului într-un instrument politic al naționalismului mistico-magic.

Episodul, dosarul, fenomenul, cazul Georgescu ar trebui să-i ajute pe credincioșii ortodocși să înțeleagă nu doar că NBOR nu stăpînește marea și vînturile, ci și că oricine călătorește în corabia noii ortodoxii din România poate fi aruncat oricînd în boturile deschise ale rechinilor. În termenii regulilor ortodoxe de navigație, manevra se numește „jertfa pentru neam”.      

 

Despre semnificația teologic-politică a deciziilor CCR și BEC de invalidare a candidaturii lui Călin Georgescu

 

Deciziile CCR și BEC nu au urmărit neutralizarea unei amenințări la adresa democrației ori la adresa statului, ci la adresa politicului în primul rînd. Practic, prin eliminarea lui Georgescu din cursa electorală a fost eliminată și condamnată interpretarea politicului ca mijloc de mîntuire. Intervențiile CCR și BEC sunt pe cît de nedemocratice, pe atît de politice în sensul tare al noțiunii, și anume în cel legat de natura, sensul, scopul și exercitarea puterii politice mai degrabă decît de natura și funcționarea instituțiilor. Din acest punct de vedere, decizia CCR nu este atît una împotriva lui Georgescu (și, implicit, împotriva lui AUR și POT), ci mai ales împotriva BOR, care a permis politizarea mîntuirii și sacralizarea politicului în mod indirect prin tăcere la nivelul ierarhiei și în mod direct prin acei ortodocși laici și din rîndul clerului responsabili de dubla deformare a politicului și a învățăturii creștine prin cultivarea unei sinteze otrăvite sub forma religiei românismului.

Presiunea constantă exercitată din 1990 încoace în vederea deturnării politice a ortodoxiei în direcția unei salvări seculare (în versiunea pro-occidentală) sau mistico-magice (în versiunea naționalistă) a crescut după moartea ultimilor stîlpi ai ortodoxiei românești (Cleopa, Stăniloae, Galeriu, Papacioc, Părăian etc; de altfel, canonizarea politicului realizată de Patriarhie poate fi observată și în canonizarea politică a lui Stăniloae sau Cleopa, un aspect asupra căruia sper că voi putea reveni pe larg cu o viitoare ocazie), pentru a culmina în a doua parte a anului trecut, cînd votul pentru AUR a fost echivalat în mod explicit cu un vot pentru Hristos în timp ce votul pentru candidații din afara zonei ortodoxe a fost condamnat cu un vot pentru Antihrist care atrăgea automat după sine condamnarea la iad. [1] Această falsificare efectiv diabolică a învățăturii creștine nu a fost în nici un moment semnalată și amendată de Patriarhia Română în ciuda faptului că ea s-a desfășurat public și în numele BOR. Asta nu înseamnă că liderii ortodocși fac jocurile Rusiei mai mult decît cele ale UE și SUA. Înseamnă ceva mult mai grav: că au acceptat propunerea celui care dăruiește puterea în schimbul închinării. Este ironic că tocmai „sataniștii care ne conduc”, după descrierea naționaliștilor, i-au refuzat BOR acest tîrg.

 

Notă:

[1] https://www.activenews.ro/stiri/Fotografia-si-Sinteza-Zilei-Virgiliu-Gheorghe-Vlaescu-Mitingul-pentru-Calin-Georgescu-unul-dintre-cele-mai-emotionante-momente-ale-istoriei-post-decembriste-VIDEO-195581

https://www.activenews.ro/stiri-politic/Virgiliu-Gheorghe-Vlaescu-AUR-la-Parlamentare-si-Calin-Georgescu-la-Prezidentiale-VIDEO-193534

https://www.activenews.ro/opinii/Virgiliu-Gheorghe-Vlaescu-discursuri-explozive-la-Suceava-si-in-Senatul-Romaniei-Numai-AUR-si-George-Simion-vor-putea-apara-casatoria-normala.-Cine-nu-voteaza-cu-AUR-voteaza-pentru-cei-care-vor-promulga-maine-casatoriile-homosexualilor-VIDEO-193323

https://www.activenews.ro/opinii/Virgiliu-Gheorghe-Vlaescu-A-vota-pentru-ce-reprezinta-Elena-Lasconi-este-un-pacat-impotriva-Duhului-Sfant.-America-lui-Trump-s-a-exprimat-pentru-Calin-Georgescu.-Romania-fierbe-ca-in-1989-VIDEO-Exclusiv-ActiveNews-193593

https://www.activenews.ro/opinii/Virgiliu-Gheorghe-Vlaescu-MESAJ-IMPORTANT-DIN-SFANTUL-MUNTE-ATHOS-VIDEO-193749

 

Infracțiuni prin nesocotirea încrederii

 

Episodul alegerilor prezidențiale din 2024-2025 poate fi văzut și din perspectiva articolelor 243 („însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor”) și 244 („înșelăciunea”) din Legea nr. 286 din 17 iulie 2009.

Cineva se trezește peste noapte cu mai mult de două milioane de voturi și declară că-i aparțin, identificînd situația drept un miracol deși, în realitate, din clipa în care și-a însușit acest bun necuvenit, individul s-a transformat într-un înșelător. Nu este singurul: voturile i-au fost lăsate la ușă de cei care i-au făcut campanie pentru a influența rezultatul votului, înșelînd electoratul, opinia publică și legea. Aceștia declară voturile pierdute și nule în timp ce neagă orice implicare, pretinzînd că voturile i-au fost aduse Înșelătorului de niște străini malefici, o declarație care nu strălucește prin inteligență avînd în vedere că tot ei trebuiau să asigure siguranța sistemului electoral. Tipii care au pierdut voturile cetățenilor au preferat așadar să pară niște incompetenți bine intenționați decît niște incompetenți rău intenționați, dar în felul acesta au înșelat și subminat statul de două ori: prima dată cînd i-au făcut campanie candidatului-surpriză și a doua oară cînd au susținut că statul nostru este atît de fragil încît orice străin malefic ne poate înșela, reușind să impună oricînd la conducerea statului nostru pe oricine dorește.

Din perspectiva articolelor 243 și 244, însă, fapta Înșelătorului nu ține de competența CCR întrucît aici a fost încălcat dreptul penal, nu Constituția, iar partea vătămată nu a fost statul român, ci votanții. Or, ambele articole consideră că împăcarea dintre făptuitor și partea înșelată înlătură răspunderea penală.

După cum este evident, alegătorii Înșelătorului preferă să susțină că l-au votat din convingere decît să admită că au fost înșelați. Numeroși oameni își cer dreptul de a se înșela singuri și libertatea de a fi lăsați să fie înșelați în continuare de oricine doresc ei. Adversarii lor pretind că această cerere este nedemocratică. Dimpotrivă, ea este proprie democrației pînă acolo încît determină diferența esențială dintre o democrație și o dictatură. Într-adevăr, în apelul susținătorilor Înșelătorului regăsim promisiunea fundamentală a democrației: fiecare cetățean este liber să-l aleagă pe cel mai de încredere dintre escroci.