De ce sunt creștinii în lume?

 

Creștinii nu sunt în lume pentru a face conversații agreabile. Nu poți avea conversații agreabile decît evitînd sau deformînd adevărul.

Creștinii nu sunt în lume pentru a se simți bine sau rău și nici pentru a face lumea să se simtă bine sau inconfortabil. Prezența creștinilor în lume înseamnă absența lor din ea. Ei sunt în lume ca cetățeni ai Împărăției, purtători ai luminii într-o lume deprinsă cu întunericul. Hristos este lumina lumii (Ioan 8, 12), iar simpla prezență a creștinilor în lume nu poate să nu fie un scandal în măsura în care îi descoperă lumii înstrăinarea ei de lumina adevărată.

Creștinii sunt în lume nu doar ca martori ai Învierii lui Hristos, ci mai ales ca mărturie, ca semn, ca dovadă a Învierii Domnului. Dovada Învierii Domnului nu este doar mormîntul gol, ci mai ales Biserica plină.

Creștinii sunt în lume pentru ca în ei și prin ei, Dumnezeu să înnoiască lumea, chemînd-o la înviere.  

Omul digital

 

Utilitatea noilor tehnologii digitale și avantajele utilizării lor i-au făcut pe mulți dintre noi să privească competențele digitale nu doar ca pe un criteriu de pregătire profesională, ci mai ales ca pe o formă de realizare personală. Această prejudecată recentă face din omul digital nu doar o variantă superioară a omului educat al culturii clasice, ci o variantă superioară de om ca atare.

Susținătorii programelor de digitalizare a educației nu mai vorbesc doar despre „oportunitățile” oferite de competențele digitale, ci descriu educația digitală ca pe mijlocul unic de împlinire a omului, a potențialului său de cunoaștere:

„Fundația EOS – Educating for an Open Society (EOS România – www.eos.ro) este o organizație privată, non-profit. Scopul său principal este de a reduce decalajul digital din România, ajutînd oamenii să-și realizeze întregul potențial prin utilizarea tehnologiei. […] EOS este membru fondator al rețelei europene de incluziune digitală ALL DIGITAL.” (https://eos.ro/about/)

Transformarea digitală („We believe that every European should be able to exploit the benefits and opportunities created by digital transformation.” https://all-digital.org/) nu se reduce însă la transformarea ocupațiilor și a locurilor de muncă. De fapt, în măsura în care acestea sunt transformate în sensul digitalizării activităților, angajatul va fi supus unor transformări care depășesc simplele abilități de operare a unui computer.

Transformarea digitală este în egală măsură o transformare a comunicării și, prin urmare, a culturii prin intermediul căreia, la limită, se ajunge la o digitalizare, adică la o abstractizare a persoanei umane, al cărei model de gîndire va fi determinat de tipul de analiză și procesare a datelor propriu unui computer. Nu doar computerele pot fi programate, ci și oamenii. Deocamdată, această programare încă mai este numită, în mod impropriu și intenționat înșelător, educație.

Iată un model de comunicare depersonalizată, sărăcită digital (pe care-l semnalam la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2016/01/vorbe.html), pe care l-am găsit pe site-ul unei publicații literare care deplînge de altfel abandonarea modelului educației clasice:

 

„ideea de la care am pornit în proiectul nostru a fost aceea că societatea actuală are nevoie de oameni care să gândească interdisciplinar, să își descopere valențe care să le permită o dezvoltare optimă, oameni care să fie capabili să treacă cu ușurința de la un domeniu la altul și care să-și îndeplinească cu succes rolurile sociale pentru care sunt pregătiți.” (https://www.ideeaeuropeana.ro/blog/concursul-transdisciplinar-science4you-2021/)

 

Biserica Ortodoxă Română este la rîndul ei receptivă la digitalizarea educației teologice (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/01/realitatea-ca-o-suprafata-alunecoasa-si.html). Poate că legătura dintre digitalizare și „învățarea ca poveste” (titlul prezentării evenimentului) nu pare să fie foarte clară, însă prezența părintelui Constantin Necula va „impacta” cu siguranță educația religioasă universitară și în continuare:

 

„Vineri, 15 aprilie a. c., începând cu ora 12, în sala Centrului de Cercetare Teologică din cadrul Facultății de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu a avut loc un eveniment de excepție: prezentarea unui produs inovativ, revoluționar, necesar digitalizării performante a predării și cercetării în domeniul educației. În acest caz, a aplicabilității, ca provocare didactică, a acestui produs în domeniul educației religioase universitare și nu numai.

[…] Firma Ordis, pentru că despre ea este vorba, asigură servicii de pază pentru Ambient și terți, precum și servicii LLD, această ultimă preocupare fiind una în care echipa investește, în ultima vreme, cele mai multe resurse inovative și care comportă o componentă educațională tot mai largă, impactând deja tot mai perseverent și eficient învățământul românesc.” (https://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/invatarea-ca-poveste-164062.html)

Reînviații pe cont propriu

 

Hristos ar fi destul de OK dacă nu ar fi stabilit niște standarde atît de aiurea pentru bine și adevăr. Adică, noi credeam că standardul binelui și adevărului suntem noi înșine, sau cel puțin dl Pleșu (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/04/ortodoxia-alternativa.html). Iar Hristos vine și ne spune că standardul binelui și adevărului sunt binele și adevărul, adică El însuși. Nasol.

E nasol, pentru că din cauza lui Hristos nu mai putem demonstra cît de buni suntem condamnînd corupția, urîndu-l pe Dragnea, făcînd mișto de Veorica, dîndu-i muie pesedeului (https://www.catavencii.ro/editorial/puie-mutin-noua-defulare-elitista/) sau osîndindu-l pe Putin la iad. De altfel, Putin pare să constituie singurul motiv pentru care iadul există și singura situație în care ortodoxia deschisă (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/04/ortodoxia-deschisa.html) crede în existența iadului. E nasol, pentru că asta ar putea însemna că răul este altceva decît credeam noi. Și dacă răul este mai adînc, înseamnă că nu mai putem reînvia așa cum credeam noi, prin simpla condamnare a încarnărilor lui imediate.

În toate pastoralele de Paști ale ierarhilor ortodocși români, Putin a fost condamnat ca răul absolut, care se împotrivește Învierii. Ierarhii ortodocși instrumentalizează astfel Învierea tocmai prin denunțarea ideologizării ei. Pentru că Învierea lui Hristos nu ne aduce eliberarea de un rău exterior, ci de răul din noi. Ce ne arată Învierea lui Hristos nu este că Putin este rău, ci că nici noi nu suntem mai buni și că suntem la fel de vrednici de iad. Dar pentru ortodoxia alternativă de astăzi, acest lucru este inacceptabil: ar însemna că nu mai putem învia prin fiecare condamnare a răului din afara noastră, și nici măcar prin lepădarea de răul din noi, ci doar prin urmarea lui Hristos.     

Drumul și locul

 

Cei mai mulți oameni vor să fie ca toată lumea, adică să știe, să înțeleagă și să vadă ce vede toată lumea.

Știi, înțelegi și vezi ce vede toată lumea atunci cînd ești pe drum, la fel ca toată lumea. Dar atunci cînd ești pe drum nu vezi, nu știi și nu înțelegi lucrurile care nu țin de drum.

Lucrurile care nu țin de drum sunt lucrurile care țin de loc.

Lucrurile care țin de loc sunt lucrurile care cresc.

Ortodoxia alternativă (I)

 

Învierea este precedată de moarte. Murind în noi înșine, înviem în noi înșine. Murind în Hristos, primind moartea lui Hristos pe care El a luat-o de la noi asupra Sa pentru ca noi să nu mai murim pentru noi, înviem în Hristos.

Toți înviem, dar nu toți înviem în Hristos. Pentru a învia în Hristos nu avem nevoie doar de Hristos, ci, în mod esențial, avem nevoie de Hristosul răstignit. Iar la Hristosul răstignit ajungem prin Crucea Lui.

Unde găsim Crucea Lui? O găsim doar în Biserică, acolo unde este Trupul Lui. Din acest motiv, satana nu lucrează doar în lume, pentru a-i ține pe oameni departe de Hristos, ci mai ales în Biserică, pentru a separa Crucea de Hristos, Jertfa de Înviere.

Răspunsul la problema suferinței, păcatului și morții nu este Învierea. Este Crucea lui Hristos, prin care suferința, păcatul și moartea sunt biruite. De aceea, alternativa la Cruce este oferită atît de lume, cît și de lideri creștini. Petru însuși i-a propus Domnului o asemenea alternativă (Matei 16, 22-23).

Fiul se aduce Tatălui neîncetat mai înainte de veci prin ascultare. Prin Cruce, îl aduce și pe om înaintea Tatălui. Îl aduce astfel pe om la viața pe care omul a pierdut-o prin neascultare. Îl aduce la viața la care omul nu se mai poate aduce singur. Pe Cruce, Fiul întrupat aduce Tatălui viața care nu putea muri pentru a o putea transmite, înviată, omului care moare și învie doar pentru sine în vederea unei morți veșnice. Din Sf. Potir nu ne împărtășim cu optimism, bunătate, candoare, generozitate. Nu ne împărtășim cu „partea plină a paharului”. Ne împărtășim cu sîngele Trupului înviat al lui Hristos.

De ce avem nevoie să ne împărtășim cu sîngele lui Hristos? Pentru că doar astfel putem deveni hristoși. De ce trebuie să devenim hristoși și în trupul nostru? Pentru că omul este și trup, nu doar suflet. Omul întreg trebuie să se aducă Tatălui, dar nu se poate oferi Tatălui decît în stare de fiu, decît în Fiul. Nu ne împărtășim ca să ne meargă bine, nu ne împărtășim ca să fim feriți de rău, nu ne împărtășim ca să ne întărim trupește și sufletește. Ne împărtășim ca să ne putem aduce Tatălui în Hristos, pentru ca Tatăl să ne întoarcă înviați în Hristos.

Din acest motiv, satana urăște Crucea și Jertfa lui Hristos. Ne oferă nenumărate  alternative. Le întîlnim și în ortodoxie, fie sub forma ortodoxiei terapeutice despre care vorbește Dreher (subiect evitat cu grijă însă de oamenii sistemului bisericesc, care urmăresc strict asigurarea dependenței credincioșilor de sistem), fie sub forma „jertfei legionare”, fie sub forma jertfei neoliberale pe altarul capitalismului global etc. Am întîlnit recent această ortodoxie alternativă în Pastorala de Sf. Paști al PS Ignatie (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/04/pastorala-despre-invierea-lui-plesu.html ; mi se pare sugestiv în acest context faptul că una dintre cele mai severe critici a filmului lui Mel Gibson Patimile lui Hristos a venit din partea dlui Andrei Pleșu https://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=8181 ; vezi o replică care, spre deosebire de văicărelile simpliste ale dlui Pleșu, este nu doar informată cultural, ci mai ales creștină la https://gandeste.org/politica/patimile-cu-dezacordul-domnului-plesu/39235/).

Ortodoxia alternativă ne vorbește despre bunătatea din noi, despre divinitatea din noi. Contrar opiniei generale, răspîndită și printre creștinii ortodocși, diavolul nu ne vrea răi. Ne vrea buni. Și adevărul este că putem fi buni, generoși, înțelegători, dar aceste calități vor fi întotdeauna ale noastre și ne vor despărți de Hristos chiar dacă ne vor uni între noi. Putem fi umani și este o chestiune de timp pînă cînd ortodoxia românească va asuma o variantă „creștină” de transumanism, recomandînd, în sens terapeutic și în vederea îmbunătățirii omului, „crucile” alternative care ne țin departe de Tatăl.