Fără conștiința hristică a luminii, „România în lumină” este un slogan antihristic, care este fundamental atît la pro-occidentali (lumina intelectului, a civilizației și a Europei), cît și la suveraniști (lumina neamului absolut, a „spațiului mioritic” și a creației divine în sine).
Desfășurarea evenimentelor politice din ultimele luni ne demonstrează actualitatea bancurilor politice care circulau în țările comuniste. Cum ar fi, de pildă, simulacrul democrației comuniste surprins de această anecdotă rusească: „În ziua votului, în secțiile de votare se află două cutii. Într-una se introduc buletinele de vot ștampilate în prealabil cu DA. În cealaltă sunt introduși cei care refuză să o facă.”
Principiul nu a fost doar confirmat în România cu ocazia recentelor alegeri prezidențiale în patru tururi, ci îmbunătățit: cei despre care se presupunea că s-ar putea să nu introducă buletinul corect au fost introduși ei încă dinainte de a vota în cutia corespunzătoare. Corespunzătoare rușilor, fanaticilor, naționaliștilor, săracilor cu duhul, violenților, sinucigașilor. Bineînțeles, dacă aceștia ar fi avut puterea, s-ar fi comportat exact la fel, închizîndu-i în cutia potrivită pe globaliștii, perverșii, fanaticii și sclavii UE.
Culmea cinismului și a patologiei agresorului ține însă de pretenția pro-occidentalilor că le pasă de victimele pe care le-au abuzat (https://hotnews.ro/ce-facem-cu-cei-53-milioane-de-romani-care-l-au-votat-pe-george-simion-nu-exista-rai-sau-buni-noi-si-ceilalti-1980849) și că sunt cei dintîi dispuși să le întindă o mînă pentru a-i scoate din cutia în care i-au ținut închiși de aproape jumătate de an – gest pe care, trebuie menționat, „suveraniștii” nu l-ar face decît după ce s-ar asigura că în cutia asamblată pentru adversarii lor nu ar mai respira nimeni.
Fanatismul, motivațiile și credințele celor două tabere precum și ura, dezgustul și neîncrederea reciproce sunt reale. Dar, într-o democrație, nici unul dintre aceste elemente nu reprezintă un motiv suficient pentru a asigura o cutie pentru o categorie sau pentru ambele categorii de alegători necorespunzători și cu atît mai puțin pentru a le anula votul.
Maia Sandu: „Am convingerea că vom continua să întărim punțile trainice dintre Chișinău și București pentru un viitor sigur, liber și prosper pentru oamenii de pe ambele maluri ale Prutului” (https://hotnews.ro/ce-a-discutat-maia-sandu-cu-nicusor-dan-la-telefon-anuntul-liderului-de-la-chisinau-1980750). Chiar dacă oamenii de pe ambele maluri ale Prutului sunt cetățeni de naționalități și etnii precise, important este că sunt în primul rînd oameni și în virtutea acestei determinări esențiale pot punțile fi construite și consolidate: ești om cu mine, sunt om cu tine.
Viitorul sigur, liber și prosper este în primul rînd al oamenilor; alte determinări, precum sexul, naționalitatea, limba, credința sunt ambivalente, reprezentînd hotare necesare uneori pentru a proteja omul, alteori fiind folosite pentru a-l suprima. Cu cît ne identificăm umanitatea prin categorii mai precise și mai stabile, cu atît riscăm trăinicia punților dintre noi. Oamenii ar trebui prin urmare să fie definiți în primul rînd prin aspirația lor către „un viitor sigur, liber și prosper”, pentru că doar acesta este demn de om și doar oamenii de ambele maluri ale apelor, de la Prut la Atlantic, îl pot realiza.