(Vezi textul integral la adresa http://mirceaplaton.com/html/articole_regele.htm.
Vezi şi articolul lui Alexandru Racu, „Limita indecenţei” la http://alexandruracu.wordpress.com/2011/06/24/limita-indecentei/)
Doar Dumnezeu ştie cât de bun sau
de rău e un om. Dar nu doar Dumnezeu ştie dacă un învăţător e bun sau rău, dacă
un mecanic auto e bun sau rău, dacă un medic e bun sau rău, dacă un rege e bun
sau rău. O vocaţie se împlineste cu ajutorul lui Dumnezeu, dar exercitarea ei
se judecă după un set de criterii specifice. M. S. Regele Mihai şi-a făcut datoria
de rege, dar 'elita' nu. Regele Mihai a rămas, împreună cu România profundă pe
care o reprezintă, în opoziţie faţă de toate formele de siluire a naţiunii
române. Dacă Regele a preferat să trăiască sub rangul său pentru a putea să
rămână cu fruntea sus, 'elita' s-a înghesuit sub vremi pentru a putea trăi
peste rangul ei.
Oare nu ar fi fost mai bine ca
'elita' să nu încaseze ani de zile salarii/onorarii grase de la Sorin Ovidiu
Vântu, Dan Voiculescu sau Dinu Patriciu? Oare nu ar fi fost astfel 'intelectualii
lui Băsescu' mai credibili ca şi critici ai mogulilor şi astfel mai folositori
construcţiei unei democraţii reprezentative în România? Oare nu ar fi fost bine ca anumiţi membri ai
'elitei' să nu fie plătiţi ani de zile de George Soros? Oare asta nu îi făcea
mai credibili ca patrioţi de dreapta, aşa cum se pretind? Oare nu ar fi mai
bine ca Fundaţia Creştin Democrată condusă de Teodor Baconsky, ministrul de
externe al România, să nu funcţioneze cu 'sprijinul' unor fundaţii germane a
căror misiune a aceea de a promova interesele naţionale germane? Oare nu ar fi
mai bine ca elita libertariană/neoliberală să susţină 'statul minimal' fără a
mai căptuşi sinecurile şi a căpuşa bugetul de stat?
M.S. Regele Mihai a abdicat, dar
nu ne-a părăsit niciodată. A rămas vertical chiar şi în exil. 'Elita'
(nomenclatura) nu ne-a părăsit, dar abdică moral continuu, din 1945 încoace. Nu
trăieşte conform codului ei de onoare. Nu îşi face datoria. Îndeplineşte doar,
în teritoriu, sarcinile pe care i le trasează sponsorii. Din acest punct de
vedere, unsul lui Dumnezeu nu poate fi judecat de unşii cu toate alifiile.
Monarhul care poate intra în altar pe uşile împărăteşti nu poate fi tras la
răspundere, pentru ce nu a făcut, de cei obişnuiţi cu uşa din dos a istoriei.
(M. Platon)
