Priveghetori

 

Privighetoarea este numită astfel pentru că ea cîntă noaptea, cînd nimeni nu o aude. Dar ea cîntă zilei încă din timpul nopții.

Noaptea este o parte a zilei. Cînd priveghem vestim în întuneric ziua neînserată. Dar pentru că nu știm ziua și ceasul venirii Zilei Domnului (Matei 25, 13), privegherea este neîntreruptă. Pînă la venirea Domnului suntem în noaptea păcatului, străpunsă de așteptarea prin care credincioșii îl întîmpină încă de pe acum pe Domnul. Credincioșii sunt priveghetori. Privegherea este momentul tainic al pregătirii pentru Împărăția pregătită deja „de la întemeierea lumii” (Matei 25, 34).

Cum îl așteaptă credincioșii pe Fiul Omului? Recunoscîndu-l tainic în frații mai mici ai Lui (Matei 25, 40). În felul acesta, credincioșii îl dezvăluie tainic pe Hristos fraților Lui, care poate încă nu-L cunosc și de aceea nu știu cine le este frate și nici măcar nu îndrăznesc să creadă că ar putea fi frați cu Dumnezeul făcut om.

Prin urmare, este esențial să știm pe care Hristos îl așteptăm. Pentru că dacă așteptăm un hristos mincinos, vom vesti un hristos mincinos, iar noi vom rămîne atunci în întuneric și vom fi aruncați în „întunericul cel mai din afară” (Matei 8, 12) la fel ca cei care nu au voit să-l recunoască pe adevăratul Hristos.

Există două feluri de priveghere: priveghiul înaintea înmormîntării și privegherea înaintea învierii.

Din 1990 încoace, românilor ortodocși le-au tot fost vestiți feluriți hristoși mincinoși care promit eliberarea de păcat prin diverse forme alternative de purificare: prin suferința legionară (deghizată în suferința anticomunistă, falsificare prin care a fost compromisă în mare măsură întreaga suferință creștină din perioada comunistă), prin cultură, prin dezvoltare personală sau prin prosperitatea asigurată de participarea creativă și tenace la piața liberă. Este o falsă împărăție așteptată prin privegherea dinaintea înmormîntării.

Imperiul societății deschise

Este impresionant eroismul poporului ucrainean. Sper că-și va recîștiga țara și mai ales că va redescoperi în această luptă adevărata lui libertate, cea care nu poate veni decît de la Dumnezeu. Bineînțeles, dacă i-ar fi rezistat măcar pe sfert lui Soros așa cum i se împotrivește acum lui Putin, foarte probabil în prezent nu ar fi fost nici un război în Ucraina. Dar la fel ca românii și restul ultimelor popoare creștine și tradiționale din Europa, nici ucrainenii nu au resimțit vreo clipă societatea deschisă ca pe o amenințare, ca pe un totalitarism soft. Probabil că după decenii de totalitarism hard, formele subtile de condiționare erau percepute ca daruri ale libertății. 

Din acest motiv, nici Putin nu are – și nici nu a avut de altfel – vreo șansă de a cîștiga războiul actual din Ucraina. Problema lui Putin nu este că „Rusia nu e America”, cum observa Cristoiu zilele trecute (https://www.cristoiublog.ro/rusia-nu-i-america-de-aceea-ea-n-are-cum-sa-cistige-un-razboi-pe-care-l-a-declansat-imitind-america/), ci că Rusia nu mai este Rusia. Din acest motiv, Putin nu are vreo șansă de a cîștiga nici măcar războiul din Rusia, din cadrul societății ruse, unde imperiul societății deschise se-ntinde nu de la un punct strategic la altul, nu de la un oraș la altul, ci de la o familie rusească la alta. Protestele anti-război din Rusia anunță, odată cu finalul lui Putin, inaugurarea Marii Transformări din Rusia. Nu este doar finalul lui Putin: este sfîrșitul vechii Rusii, cu întreaga ei măreție și decadență, cu monumentele ei de sensibilitate umană și cu accesele ei de neomenie, cu sfințenia ei legendară și cu oroarea ateismului de stat.   

Mike Whitney: Criza din Ucraina nu este despre Ucraina. Este despre Germania

 

(NOTA mea, Gh. Fedorovici:

 

Nu știu în ce măsură este adevărat ce am auzit, că pe platformele media de la noi care se pretind conservatoare și ortodoxe sunt șterse comentariile și conturile acelor comentatori care nu se supun politicii și propagandei proamericane promovată din cîte se pare inclusiv de BOR http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/02/biserica-ortodoxa-romana-institutie.html. Lucrul este totuși posibil, iar ce se-ntîmplă în mediul online corespunde probabil situației de ansamblu din ultimii douăzeci de ani, cînd practicarea duplicității a devenit o veritabilă cura animarum în ortodoxia contemporană.

M-am gîndit că ar fi util pentru oamenii care nu au acceptat ca realitatea să le fie definită de la centrul de comandă să aibă acces și la o perspectivă asupra contextului mai cuprinzător al actualului război. Am tradus așadar în continuare o parte dintr-un astfel de articol apărut la https://www.unz.com/mwhitney/the-crisis-in-ukraine-is-not-about-ukraine-its-about-germany/ pe 11 februarie 2022. Dacă autorul are dreptate, atunci acest război este cu atît mai tragic cu cît cauzele lui par să fie tot mai îndepărtate de cele două țări implicate. Din punctul meu de vedere, însă, atragerea Rusiei în război nu urmărește doar blocarea relației ruso-germane în vederea izolării Germaniei și păstrării ei în dependență de SUA, după cum susține autorul articolului. Germania este oricum controlată; cred că ceea ce se urmărește este fărîmițarea Rusiei, fapt cu care autorul pare deja resemnat, prin compromiterea lui Putin în vederea eliminării lui și instaurării unui guvern marionetă cu ajutorul conștiințelor civice ale lui Soros care au schimbat deja destinul unor țări ca România sau Ucraina și care urmează să protesteze în zilele următoare în orașele Rusiei. După cum avertiza Soros în 2014 în apelul „Trezește-te, Europa!”,

„Europa se confruntă cu o provocare din partea Rusiei iar miza este însăși existența Europei. Nici liderii europeni, nici cetățenii europeni nu sunt pe deplin conștienți de această provocare și nu știu cum să-i facă față cel mai bine. […] Eșecul Europei ca experiment în guvernarea supranațională ar face din Rusia o amenințare puternică... Prăbușirea Ucrainei ar fi o pierdere enormă pentru NATO, Uniunea Europeană și Statele Unite. O Rusie victorioasă ar deveni mult mai influentă în cadrul UE și ar reprezenta o amenințare puternică pentru statele baltice cu populații etnice ruse numeroase.” https://www.theguardian.com/world/2014/oct/23/george-soros-russia-threat-europe-vladimir-putin. Polonezii, care astăzi condamnă Rusia din diverse motive umanitare și economice, inclusiv din cauza conductei de gaze, habar n-au că ei vor constitui următoarea provocare la adresa existenței Europei. Asta, desigur, numai dacă între timp nu vor alege un Zelenski al lor, devenind astfel o Polonie nu atît trezită, cît răsuflată, o Polonie woke.)

 

*

 

 Mike Whitney: Criza din Ucraina nu este despre Ucraina. Este despre Germania

 

 „Interesul primordial al Statelor Unite, pentru care am luptat de secole în războaie – Primul, Al Doilea și Războiul Rece – a fost relația între Germania și Rusia, pentru că unite, ele sunt singura forță care ne-ar putea amenința. Să ne asigurăm că asta nu se întîmplă.” George Friedman, CEO STRATFOR la ​​Consiliul pentru Afaceri Externe din Chicago

 

Criza ucraineană nu are nimic de-a face cu Ucraina. Este vorba despre Germania și, în special, despre o conductă care leagă Germania de Rusia numită Nord Stream 2. Washington vede conducta ca o amenințare la adresa primatului său în Europa și a încercat să saboteze proiectul la fiecare pas. Chiar și așa, Nord Stream a avansat și este acum complet operațional și gata de utilizare. Odată ce autoritățile germane de reglementare oferă certificarea finală, livrările de gaze vor începe. Proprietari germani și întreprinderile vor avea o sursă sigură de energie curată și ieftină, în timp ce Rusia va avea o mărire semnificativă a veniturilor din gaze. Este o situație cîștigătoare pentru ambele părți.

Politica externă a SUA nu este mulțumită de aceste evoluții. Americanii nu vor ca Germania să devină mai dependentă de gazul rusesc, deoarece comerțul construiește încredere și încrederea conduce la extinderea comerțului. Pe măsură ce relațiile se deschid, mai multe bariere comerciale sunt ridicate, reglementările sunt relaxate, călătoriile și turismul cresc, iar o nouă arhitectură de securitate evoluează. Într-o lume în care Germania și Rusia sunt prieteni și parteneri comerciali, nu este nevoie de baze militare americane, nu este nevoie de arme și rachete scumpe și de sisteme de rachete din SUA și nu este nevoie de NATO. De asemenea, nu este nevoie să tranzacționați oferte de energie în dolari americani sau pentru a umple trezorerii americane pentru a echilibra conturile. Tranzacțiile între partenerii de afaceri pot fi efectuate în propriile monede, ceea ce va produce rapid o scădere bruscă a valorii dolarului și o schimbare dramatică în puterea economică. Acesta este motivul pentru care administrația Biden se opune Nord Stream.

Nu este doar o conductă, este o fereastră către viitor; un viitor în care Europa și Asia sunt atrase mai aproape una de cealaltă într-o zonă de liber schimb masiv care le crește putere reciprocă și prosperitate, în timp ce lasă SUA pe dinafară, privind înăuntru.

Relațiile mai calde dintre Germania și Rusia semnalează încetarea ordinii mondiale „unipolare”. SUA au supravegheat în ultimii 75 de ani. O alianță germano-rusă amenință că va grăbi declinul Superputerii care se apropie în prezent de abis. Acesta este motivul pentru care Washingtonul este hotărît să facă tot posibilul pentru a sabota Nord Stream și a menține Germania pe orbita sa. Este o chestiune de supraviețuire.

Aici intervine Ucraina. Ucraina este arma preferată a Washingtonului pentru a torpila Nord Stream și a pune un fitil între Germania și Rusia. Strategia este preluată din prima pagină a Manualului de politică externă al SUA, sub rubrica: Dezbină și stăpînește. Washingtonul trebuie să creeze percepția potrivit căreia Rusia reprezintă o amenințare la adresa securității Europei. Acesta este scopul. Ei trebuie să arate că Putin este un agresor însetat de sînge, cu un temperament de om cu degetul pe trăgaci și în care nu se poate avea încredere. În acest scop, mass-media a primit sarcina de a repeta într-una, „Rusia plănuiește să invadeze Ucraina.” Ceea ce a rămas nespus este că Rusia nu a invadat nici o țară de la dizolvarea Uniunii Sovietice și că SUA au invadat sau au răsturnat regimuri în peste 50 de țări în aceeași perioadă de timp și că SUA mențin peste 800 baze militare în țări din întreaga lume. Nimic din toate acestea nu este raportat de mass-media, ci accentul este pus pe „Putin cel Rău”, care a adunat aproximativ 100.000 de soldați de-a lungul graniței Ucrainei, amenințînd să cufunde toată Europa într-un alt război sîngeros.

Toată propaganda de război isterică este creată cu intenția de a produce o criză care poate fi folosit pentru a izola, a demoniza și, în cele din urmă, a diviza Rusia în unități mai mici. Ținta reală, însă, nu este Rusia, ci Germania. Consultați acest fragment dintr-un articol de Michael Hudson la The Unz Review:

„Singura cale care le-a rămas diplomaților americani de a bloca achizițiile europene este să incite Rusia să dea o replică militară și apoi să susțină că pedepsirea Rusiei depășește orice interes economic pur național. În calitate de asistent al Secretarului de Stat, războinica Victoria Nuland a explicat într-o comunicare de presă a Departamentului de Stat din 27 ianuarie: „Dacă Rusia invadează Ucraina într-un fel sau altul Nord Stream 2 nu va merge mai departe.” („America’s Real Adversaries Are Its European and Other Allies”, The Unz Review).

Lucrurile sunt scrise în fața noastră în alb și negru. Echipa Biden vrea să „incite Rusia să dea o replică militară” pentru a sabota Nord Stream. Asta înseamnă că va exista un fel de provocare menită să-l determine pe Putin să-și trimită trupele peste graniță pentru a apăra etnicii ruși în partea de est a țării. Dacă Putin prinde momeala, răspunsul ar fi rapid și sever. Mass-media va critica acțiunea ca fiind o amenințare la adresa întregii Europe, în timp ce liderii din jurul lumii îl vor denunța pe Putin drept „noul Hitler”. Aceasta este strategia Washingtonului pe scurt, iar întreaga producție este orchestrată cu un singur scop în minte; să facă imposibil din punct de vedere politic pentru cancelarul german Olaf Scholz să treacă Nord Stream prin procesul de aprobare finală.

[…] Prin urmare, opinia publică din Germania susține cu toată tăria Nord Stream, ceea ce ne ajută să înțelegem de ce Washington a stabilit o nouă abordare. Sancțiunile nu vor funcționa, așa că Unchiul Sam a trecut la Planul B: Creați o amenințare externă suficient de mare astfel încît Germania va fi forțată să blocheze deschiderea conductei. Sincer, strategia miroase a disperare, dar trebuie să fii impresionat de perseverența Washingtonului. […] Luni, președintele Biden a susținut prima sa conferință de presă comună cu cancelarul german Olaf Scholz la Casa Albă. Baloanele de săpun care au acoperit evenimentului au fost pur și simplu fără precedent.

Totul a fost orchestrat pentru a produce o „atmosferă de criză” pe care Biden a folosit-o pentru a face presiuni pe cancelar în direcția politicii SUA. La începutul săptămînii, Purtătoarea de cuvînt a Casei Albe, Jen Psaki, a spus în mod repetat că „o invazie a Rusiei este iminentă”. Comentariile ei au fost urmate de Nick Price, care a declarat că agențiile de informații i-au furnizat detalii despre o presupusă operațiune de „diversiune” („false flag”) susținută de Rusia, care se preconizează că va avea loc în viitorul apropiat în estul Ucrainei. Avertizarea lui Price a fost urmată duminică dimineață de consilierul pentru securitate națională, Jake Sullivan, susținînd că o invazie rusă s-ar putea întîmpla oricînd, poate „chiar mîine”. Acest lucru s-a întîmplat la doar cîteva zile după ce agenția Bloomberg News își publicase titlul senzațional și complet fals că „Rusia invadează Ucraina”. Puteți vedea schema aici? Puteți vedea cum au fost folosite toate aceste afirmații fără temei pentru a pune presiune asupra neștiutorului cancelar german care nu părea conștient de campania îndreptată spre el?

După cum era de așteptat, lovitura finală a fost dată de însuși președintele american. Pe parcursul conferinței de presă, Biden a declarat cu tărie că, „Dacă Rusia invadează... nu va mai fi un Nord Stream 2... Îi vom pune capăt.”

 

(Traducere Gh. Fedorovici. Pentru textul integral, vezi https://www.unz.com/mwhitney/the-crisis-in-ukraine-is-not-about-ukraine-its-about-germany/)

Portocale mecanice

 

„… încă de pe acum, suntem împinși spre o stare de spirit dispusă să accepte orice fel de viață artificială ni se pregătește. […] Oamenii pot fi determinați nu numai să trăiască lipiți unul de altul în țarcuri strîmte, ci să le și placă acest fel de viață.”

Archie Carr, Ulendo

 

Dar pentru a se putea simți bine într-un țarc fizic, omul trebuie făcut mai întîi să se simtă bine într-un țarc mintal și sufletesc. Omenirea s-a simțit bine cu mască pentru că s-a simțit bine crezînd că masca este salvatoare; s-a simțit bine acceptînd numeroase constrîngeri fizice, pentru că fusese deja micșorată spiritual. Această sărăcire spirituală nu poate fi realizată doar prin ideologie, ci numai în măsura în care ideologia este susținută de persoanele și instituțiile încrederii: Biserica sau mediul social în care m-am format (conservator sau progresist). Viața artificială nu poate fi receptată ca o viață identic naturală dacă cei însărcinați cu ocrotirea vieții naturale nu ar permite falsificarea ei. Sufletul artificial este realizat nu în opoziție cu sufletul creat de Dumnezeu odată cu participarea omului în actul de procreație, ci prin artificializarea sufletului natural realizată prin complicitatea celor care au primit misiunea de a vesti și păzi adevărul despre om și lume.

„Nu sînt fan Putin, dar sînt scârbit de ipocrizia şi dubla măsură ale SUA”, mărturisea recent cineva într-un comentariu legat de criza politică generată de atacul Rusiei asupra Ucrainei (https://theodosie.ro/2022/02/24/conflict-militar-fierbinte-in-ucraina/comment-page-1/#comment-4061; Dan, autorul comentariului, include și link-urile către patru articole care mi se par deosebit de utile pentru înțelegerea situației actuale, dintre care semnalez și eu aici două dintre ele: https://www.unz.com/mwhitney/the-crisis-in-ukraine-is-not-about-ukraine-its-about-germany/ și https://trenduri.blogspot.com/2022/02/ce-se-intampla-pe-front.html). Totuși, ipocrizia și dubla măsură americană sunt cel puțin justificate de egoism, de interesul personal al SUA. Mai oribile mi se par ipocrizia și dubla măsură a ortodocșilor români, care susțin narațiunea americană (ca atitudine generală, nu doar în această împrejurare) chiar și atunci cînd această narațiune este contrară intereselor naționale și spiritului ortodox. Condamnă neomarxismul și în același timp susțin sorosismul ca instrument al eliberării de comunism. Anticomunismul secular, profesat în numele democrației și într-o măsură mai mare cel ortodox, asumat în numele valorilor creștine, au deturnat nu doar ortodoxia, ci și conservatorismul românesc, oferind acoperirea perfectă prin care s-a realizat în ultimă instanță falsificarea sentimentului național. Acțiunile vizibile de subminare a conștiinței naționale întreprinse de elita de dreapta au fost trecute cu vederea în numele obiectivului comun și al interesului superior de denunțare a comunismului.

Populația ortodoxă și cu predispoziții conservatoare este „informată” asupra unei foarte probabile implicări a lui Putin în planul marii resetări și în manipularea globală a pandemiei, subliniindu-se pe unele platforme ortodoxe coincidența dintre sfîrșitul pandemiei și debutul atacului asupra Ucrainei. Coincidența este suspectă, dar asta numai dacă nu se cunoaște presiunea crescîndă pusă de NATO prin intermediul Ucrainei asupra Rusiei. Dacă tot intrăm în zona conspiraționistă, mai plauzibilă mi se pare fuziunea dintre complexul militar-industrial american și complexul medical-industrial global, în care scopul profitului și, mai ales, al controlului total al lumii au eliminat obiectivul păcii, respectiv al sănătății. În această nouă metanarațiune realizată prin fuziunea celor două ordini corporatiste, Rusia devine amenințarea la adresa păcii globale tot așa cum fiecare om de pe planetă a devenit, din 2019 încoace, o amenințare la adresa sănătății globale. Nu este curios că după ce toată lumea și-a pierdut încrederea în mass media din cauza felului în care aceasta a transformat războiul împotriva pandemiei într-o mitologie fondatoare a expertului mesianic și a definit ființa umană prin statutul ei vaccinal, aceeași lume urmărește cu încredere totală noua narațiune a războiului împotriva totalitarismului rusesc?   

Desigur, nu sunt doar un om păcătos, ci și un om insuficient informat și cu o capacitate destul de limitată de observație și analiză. Prin urmare, este foarte posibil să mă-nșel, iar NATO și Occidentul, OMS și restul organizațiilor mondiale să reprezinte imperiul binelui, ocrotitorii libertății, sănătății și păcii globale. Dar dacă am dreptate, atunci toți cei care plasează întreaga responsabilitate pentru războiul din Ucraina asupra regimului Putin nu fac decît jocul elitei globale.

Oamenii nu iubesc neapărat minciuna – doar se tem de adevăr. Pentru că adevărul îi lasă singuri. Și decît să fie singuri în adevăr, preferă să trăiască împreună în minciună, precum observa Archie Carr încă din 1964: „lipiți unul de altul în țarcuri strîmte”. Preferă să fie condiționați și transformați în mecanisme vii, doar pentru a fi lăsați să funcționeze în continuare (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/02/functionalismul-implacabil-citeva.html), cerînd în schimb un singur lucru: să fie asigurați că a funcționa este totuna cu a trăi.