Droguri chirurgicale

 

Dealerii din Ministerul Educației condamnă traficul și consumul de droguri, convinși că nici un tînăr care a urmat schema lor terapeutică reprezentată de învățămîntul obligatoriu nu ar mai avea nevoie de droguri de mare risc. Sunt numiți experți în virtutea experienței de preparatori, deși ei sunt în sens propriu experimentatori, misiunea lor fiind cea de a experimenta răspunsul tinerei populații la un tip specific de tratament. La fel condamnă traficul și consumul de droguri și dealerii din BOR, care au transformat credința ortodoxă într-un tratament cu substanțe toxice diverse, de la cele naționaliste sau globaliste la cele păgîne ori seculare. La fel le condamnă toți dealerii de stupefiante ideologice de stînga, de centru sau de dreapta din societatea românească. Substanțele tuturor acestora sunt superioare narcoticelor obișnuite întrucît nu ucid consumatorul, ci doar realitatea.

Prin precizia și finețea acțiunii și efectelor, aceste substanțe pot fi numite droguri chirurgicale. În plus, spre deosebiri de drogurile de mare risc, cele chirurgicale sunt lipsite de orice risc, întrucît separă în condiții de maximă siguranță inima de minte și amîndouă de realitate. Recentele tragedii îi ajută astfel pe dealerii de droguri chirurgicale să-și propună produsele ca soluții la industria de narcotice, deși aceasta nu ar fi apărut și nu s-ar fi dezvoltat dacă tinerii, familia și societatea românească nu ar fi fost deja desprinși de realitate în primul rînd.   

 

Valorile politice ale sîngelui

 

După un interval îndelungat de adîncire în contemplație, care l-a ținut departe de măcelul cunoscut drept „viață politică”, Crin Antonescu a acceptat să-și păteze la rîndul său mîinile cu sînge, dovedind prin acest test politic eliminatoriu că și el poate fi un președinte capabil de orice, la fel ca toți ceilalți candidați. Aici sunt însă două probleme, legate de valorile politice diferite ale sîngelui atît în cazul sîngelui care răzbună, cît și în cel al sîngelui răzbunat: de la sîngele lui Crin Antonescu, acuzat mai nou de turnătorie, la cel al lui Nicușor Dan la cel al lui Ponta, al traficanților de droguri (și în condițiile în care, în România, aceștia nu sunt diferențiați de consumatori) sau la sîngele celor care, metaforic vorbind, ar trebui jupuiți public de vii pentru invalidarea lui Georgescu.

În al doilea rînd, problema ține de diferența de valoare a sîngelui răzbunat prin acest fundamental ritual politic de trecere: de la sîngele românilor terorizați de o Securitate ajutată de turnători la sîngele Elenei Lasconi, care încă se scurge de pe mîinile oneste ale lui Nicușor Dan, la sîngele românilor inundați, la sîngele democrației și al valorilor europene, la sîngele victimelor nevinovate, copii și adolescenți în special afectați de industria drogurilor, pornografiei și a jocurilor de noroc (care ar trebui considerate împreună și nu izolat, cum se procedează în prezent), la sîngele neamului, respectiv al lui Călin Georgescu al cărui sînge a fost amestecat cu sîngele lui Hristos încă din toamna anului trecut de reprezentanții informali ai BOR sub privirile îngăduitoare ale ierarhiei ortodoxe. 

În condițiile în care accesul la cele mai mari și mai prețioase rezerve de sînge, administrate de BOR, este permis doar naționaliștilor, rivalii lor politici nu pot face altceva decît să încerce să-l invalideze, sporind astfel furia poporului și nevoia lui de răzbunare a unui sînge care, după ce a fost vărsat în mod nedrept, a ajuns să fie și nesocotit în mod nedrept.