marți, 30 noiembrie 2021

Patriarhia Română și vaccinarea ca lepădare de Dumnezeu

 

În timp ce vaccinarea Patriarhului a stricat imaginea ierarhiei, ea a consolidat poziția celor care se folosesc de ortodoxia românească în diverse scopuri cît se poate de neortodoxe: pentru a-și justifica propria lor imagine de apărători ai credinței sau pentru a-și spori influența asupra ortodoxiei în vederea orientării ei în direcții care îi sunt acesteia străine. Încercările de „amortizare” a declarației PF Daniel sau chiar de transformare a recunoașterii vaccinării într-o contestare a ei pot fi văzute și din această perspectivă. Mi se pare curios că dintre unghiurile posibile de înțelegere a gestului Patriarhului a lipsit tocmai perspectiva normalității, adică admiterea posibilității ca vaccinarea să nu reprezinte o lepădare de credință (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/11/muzica-si-revelatie.html). Acest fapt sugerează că mai degrabă decît panica unor manageri de imagine, ne confruntăm cu interese periculoase care au dus la transformarea unei situații problematice (în care Patriarhia se afla deja prin refuzul ei de a preciza lucrurile din perspectivă creștină), într-una critică. Lipsa de tact a pretinșilor apărători ai Patriarhului este atît de grosolană, încît nu este exclusă posibilitatea ca dincolo de aparența pozitivă a intenției lor să se ascundă interesul de a-l compromite iremediabil.

Am comentat deja asupra acestui aspect într-o postare anterioară (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/11/biserica-nationala-sau-biserica-de-stat.html). Revin aici asupra subiectului după ce am văzut că unele afirmații recente ale lui Gigi Becali sunt folosite pentru a pune în dubiu vaccinarea Patriarhului Daniel (https://www.activenews.ro/cultura-biserica-ortodoxa/Gigi-Becali-este-convins-ca-Patriarhul-Daniel-nu-s-a-vaccinat-%E2%80%9EPreafericitul-stie-mai-bine-decat-mine-ca-vaccinarea-inseamna-lepadare-171068).  

Afirmațiile lui Gigi Becali nu pot fi suspectate de rea-credință. Tocmai de aceea, în ciuda intențiilor sale, afirmațiile creștinului ortodox Becali pot fi folosite cu succes nu doar împotriva lui, ci și împotriva misiunii Bisericii însăși.

Dl. Becali admite că este prea mic pentru a vorbi despre Patriarh. Dacă dl Becali se consideră prea mic pentru a vorbi despre Patriarh, atunci de ce nu se consideră la fel de mic pentru a vorbi în locul Patriarhului? Pentru că exact asta face Gigi Becali cînd definește vaccinarea ca pe o lepădare de Dumnezeu. Dar important nu este cît de mic se consideră dl Becali sau cît de mare îl vede pe Patriarh; important este dacă această apreciere a lui Gigi Becali este corectă din punct de vedere creștin-ortodox.

În legătură cu validitatea medicală a vaccinării, Patriarhia ne-a recomandat de la apariția vaccinurilor pînă în prezent să ascultăm de experți. Întrucît Patriarhia ne-a recomandat să ascultăm de experți, putem deduce că, din punct de vedere teologic, vaccinarea anticovid cu actualele vaccinuri nu reprezintă o lepădare de Dumnezeu și nu afectează cu nimic credința creștinilor. Pentru că dacă vaccinarea ar fi reprezentat o lepădare de Dumnezeu, Patriarhia nu ne-ar fi recomandat să ascultăm de specialiști, ci ne-ar fi prevenit că vaccinarea reprezintă o lepădare de Dumnezeu. Dacă vaccinarea anticovid ar fi reprezentat o lepădare de Dumnezeu, putem fi destul de siguri că Patriarhul nu ar fi răspuns public prin „da, ne-am vaccinat!”

Dacă vaccinarea anticovid ar reprezenta o lepădare de Dumnezeu, creștinii ortodocși vaccinați ar trebui să-și mărturisească păcatul vaccinării prin spovedanie. Întrucît nicăieri în lumea ortodoxă nu se cere o asemenea măsură, concluzia este că Gigi Becali se înșală cînd susține că vaccinarea reprezintă o lepădare de Dumnezeu. Iar dacă dl Becali se înșală într-o problemă atît de importantă, atunci nimic din ceea ce va spune de-acum încolo în materie de credință nu va mai conta.

Este important de subliniat aici că deși majoritatea credincioșilor ortodocși nu este caracterizată de afirmații și gesturi excesive precum cele cu care ne-a obișnuit dl Becali, patronul FCSB este prezentat de mass media seculară (împreună cu unii intelectuali ortodocși) ca reprezentativ pentru credinciosul ortodox obișnuit. Această identificare forțată nu poate avea alt scop decît acela de a împiedica posibilitatea recunoașterii și recuperării modelului tradițional de echilibru al poporului român. În același timp, este adevărat că dl Becali nu reprezintă o excepție, numeroși credincioși ortodocși împărtășind convingerea sa legată de lepădarea prin vaccinare pe fondul absenței prelungite a oricărei intervenții clarificatoare a ierarhiei ortodoxe.

Creștinește ar fi ca Patriarhia să nu-i lase pe oameni în această greșeală, ci să intervină pentru a-i scoate din înșelare. Dar Patriarhia este nevoită să intervină nu doar în virtutea unei conștiințe creștine, pe care e de așteptat că o mai are încă. Intervenția este urgentă și la un nivel pragmatic. Pentru că dacă nu o va face, Patriarhia va lăsa impresia că este susținută de oameni înșelați și că se complace în întreținerea unei stări de confuzie și înșelare printre credincioși. Ceea ce ar însemna că Biserica Ortodoxă Română este condusă de păstori înșelători, care nu pot fi apărați decît de oameni înșelați.   

luni, 29 noiembrie 2021

Temelia de nisip a Bisericii Ortodoxe Române (Matei 7, 26-27)

 

Arhiepiscopul Viganò a făcut un nou apel la formarea unei alianțe internaționale antiglobaliste (https://www.youtube.com/watch?v=bDwHpMbdho0&t=3s). În ce mă privește, nu cred că o alianță antiglobalistă internațională este soluția la ce se întîmplă în prezent. Problema cu care ne confruntăm acum nu este că o forță globală a preluat conducerea lumii în vederea impunerii unui tip de gîndire și de comportament non-umane în rîndul populației lumii. Problema este că omul de astăzi nu mai știe în ce constă gîndirea și comportamentul uman. Iar problema omului de astăzi este determinată de problema creștinului de astăzi, care nu mai știe în ce constă gîndirea și comportamentul creștin.  

Cu toate acestea, intervențiile prelatului catolic rămîn salutare în special pentru modul deschis în care denunță complicitatea liderilor creștini la efortul proiectului biopolitic de dezumanizare a omului în numele unei noi religii, religia umanității. După cum am arătat în mai multe rînduri pe acest blog, ierarhia ortodoxă a participat direct la acest proiect prin susținerea digitalizării educației, a globalizării spirituale neoliberale, neognostice și neo-umaniste și, în ultimul an, prin tăcerea față de propunerea vaccinării obligatorii anticovid. Ca și cum lucrurile nu erau și așa destul de grave, în loc să condamne această atitudine a ierarhiei ortodoxe de lepădare a misiunii ei apostolice, liderii ortodocși de opinie au justificat-o, preferînd să ignore deformarea învățăturii de credință ortodoxă în efortul de a limita daunele de imagine ale BOR, refuzîndu-i astfel ierarhiei posibilitatea trezirii.

Nici o biserică întemeiată pe piatra mărturiei lui Petru (Matei 16, 16-19) și care a păstrat continuitatea apostolică nu poate fi biruită de „porțile iadului” cîtă vreme rămîne întemeiată în „Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Matei 16, 16). Pentru mai multă siguranță, ierarhia ortodoxă a reîntemeiat Biserica Ortodoxă Română pe nisipul tuturor mărturiilor și ideologiilor umaniste sau post-umaniste.

duminică, 28 noiembrie 2021

Încercarea de pe urmă a Bisericii


Întrucît, asemenea catolicismului, și ortodoxia românească a adus în altar după 1990 diverși idoli, nu neapărat din jungla amazoniană, ci mai degrabă din jungla academică, dar pentru că, spre deosebire de catolici, nici un ierarh sau teolog ortodox important nu a intervenit pînă acum pentru a avertiza în legătură cu pericolul inculturalizării unor modele de gîndire anticreștine în mediul ortodox, am tradus mai jos cîteva fragmente inspiratoare, sper, din intervențiile mai vechi ale unor episcopi catolici (care au fost deja semnalate pe site-ul cuvântul-ortodox la http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/papa-francisc-acuzat-de-idolatrie-de-fostul-sef-al-congregatiei-pentru-doctrina-credintei-cardinalul-gerhard-muller-sinodul-amazonian-este-considerat-ca-semn-al-vremurilor-de-pe-urma/).

 

Willem Jacobus Cardinal Eijk, Arhiepiscop de Utrecht: „Observînd că episcopii și, mai ales, succesorul lui Petru nu reușesc să mențină și să transmită cu credincioșie și în unitate tezaurul de credință cuprins în Sfînta Tradiție și în Sfînta Scriptură, nu pot să nu mă gîndesc la articolul 675 din Catehismul Bisericii Catolice:

 

«Încercarea de pe urmă a Bisericii:

 

Înaintea venirii lui Cristos, Biserica trebuie să treacă printr-o încercare finală care va zdruncina credința multor credincioși. Persecuția care însoțește peregrinarea ei pe pămînt va dezvălui "misterul fărădelegii" sub forma unei imposturi religioase ce va da oamenilor o soluție aparentă pentru problemele lor cu prețul apostaziei de la adevăr.»” (https://www.ncregister.com/blog/cardinal-eijk-pope-francis-needed-to-give-clarity-on-intercommunion; versiunea în limba română a Catehismului, la http://www.catehism.com/CBC/CBC_028.htm)

 

Cardinalul Gerhard Müller:

 

Manifest al credinței

 

[…] Este însăși sarcina păstorilor să-i îndrume pe calea mîntuirii pe cei care le-au fost încredințați. Acest lucru poate reuși doar dacă ei știu care este această cale și o urmează ei înșiși. Cuvintele Apostolului se aplică aici: „Căci v-am dat, întîi de toate, ceea ce şi eu am primit” (1 Cor. 15, 3). Astăzi, mulți creștini nici măcar nu mai sunt conștienți de învățăturile de bază ale credinței creștine, așa că există un pericol tot mai mare de a rata calea către viața veșnică. Cu toate acestea, rămîne însuși scopul Bisericii să conducă omenirea la Iisus Hristos, lumina popoarelor. În această situație trebuie să ținem cont de problema orientării.

[…] Distincția celor Trei Persoane în unitatea divină marchează o diferență fundamentală în credința în Dumnezeu și imaginea omului față de cea a altor religii. Religiile se deosebesc tocmai cu privire la această credință în Iisus Hristos. El este Dumnezeu adevărat și Om adevărat, zămislit de la Duhul Sfînt și născut din Fecioara Maria. Cuvîntul făcut trup, Fiul lui Dumnezeu, este singurul Mîntuitor al lumii și singurul Mijlocitor între Dumnezeu și oameni. Prin urmare, Prima Epistolă a lui Ioan se referă la cel care neagă divinitatea lui Hristos ca la un antihrist (1 Ioan 2, 22), întrucît Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este din veșnicie una în ființă cu Dumnezeu, Tatăl Său. Trebuie să ne împotrivim cu hotărîre și claritate recăderii în ereziile din vechime, care au văzut în Iisus Hristos doar o persoană bună, un frate și un prieten, un profet și un moralist. El este în primul rînd Cuvîntul care a fost cu Dumnezeu și este Dumnezeu, Fiul Tatălui, Care și-a asumat firea noastră umană pentru a ne mîntui și Care va veni să judece pe cei vii și pe cei morți. Numai Lui ne închinăm în unire cu Tatăl și cu Duhul Sfînt ca Singur și Adevărat Dumnezeu.

[…] Biserica este sacramentul universal al mîntuirii în Iisus Hristos. Ea nu se reflectă pe ea însăși, ci reflectă lumina lui Hristos, care strălucește pe chipul ei. Dar aceasta se întîmplă numai atunci cînd adevărul revelat în Iisus Hristos devine punctul unic de referință și în nici un caz punctele de vedere ale majorității sau spiritul vremurilor;

[…] Biserica nu este o asociație creată de om, a cărei structură a fost votată de membrii săi după voia lor. Biserica este de origine divină. Hristos însuși este autorul slujirii în Biserică. El a înființat-o, i-a dat autoritate și misiune, orientare și scop. Avertizarea Apostolului este valabilă și astăzi, că blestemat este oricine vestește o altă Evanghelie, «chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie» (Galateni 1, 8). Mijlocirea credinței este indisolubil legată de credibilitatea umană a solilor săi, care în unele cazuri i-au abandonat pe oamenii care le-au fost încredințați, tulburîndu-i și afectîndu-le grav credința. Aici Cuvântul Scripturii îi descrie pe cei care nu ascultă adevărul și care își urmează propriile dorințe, care își «desfată auzul» pentru că nu pot accepta doctrina sănătoasă (cf. 2 Tim 4, 3-4).

[…] Sarcina Magisteriului Bisericii este de a «apăra poporul de devieri și de slăbiciuni și să-i garanteze posibilitatea obiectivă de a mărturisi fără eroare credința autentică» (Catehism, art. 890).

[…] Mulți se întreabă astăzi ce rost mai are Biserica în existența ei, cînd pînă și episcopii preferă să fie politicieni decît să vestească Evanghelia ca învățători ai Credinței.

[…] A tăcea despre acestea și despre celelalte adevăruri ale Credinței și a renunța la a-i învăța pe oameni în mod cuvenit este cea mai mare înșelăciune împotriva căreia Catehismul avertizează cu putere. Această situație reprezintă ultima încercare a Bisericii și îl conduce pe om la o amăgire religioasă, cu «prețul apostaziei de la adevăr»; aceasta este înșelăciunea lui Antihrist: «lucrarea lui satan, însoțită de tot felul de puteri și de semne și de minuni mincinoase, și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă ei n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mîntuiască» (2 Tes. 2, 10).”

(https://www.lifesitenews.com/news/cardinal-mueller-issues-manifesto-a-quasi-correction-of-pope-francis-pontif/ ; traducere fragmentelor de Gh. Fedorovici)

 

Diversiunea corect asamblată

 

Deci problema este că testele pentru covid trimise școlilor nu sunt asamblate (https://evz.ro/testele-de-saliva-venite-neasamblate-creeaza-discutii-sorin-cimpeanu-eu-personal-nu-stiam-dar-am-fost-informat.html), nu că școala nu ar trebui să fie centru de testare și că testarea ar trebui să fie făcută doar cu consimțămîntul părinților (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/11/a-citi-printre-rinduri-cu-voce-tare-iv.html). Este exact aceeași diversiune folosită de Mihăilă cînd a pus problema măștilor conforme pentru a abate atenția de la necesitatea folosirii măștii în școală (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/09/realitatea-ca-un-macguffin.html).

Ce nu înțeleg eu este de ce mai sunt necesare atîtea diversiuni cu o populație care este oricum dispusă să accepte orice abuz și orice aberație? De ce-și mai pierd timpul autoritățile cu pregătirea vaccinării obligatorii a copiilor prin introducerea prealabilă a testării lor obligatorii și nu-i vaccinează deja, ca să ne bucurăm cu toții de pacea ortodoxă a Nașterii Domnului în inimile și în mințile noastre imunizate mistic față de realitate?