duminică, 21 iulie 2024

Gîndul de zi (206)

 

Lupta civilizată pentru supraviețuire presupune producerea necivilizatului, nedemn de accesul la resursele vitale. Cînd societatea ajunge să fie condusă de o elită umanistă, divertismentul și cultura sunt folosite deopotrivă ca instrumente de producere a necivilizatului în vederea limitării, izolării, discriminării și, eventual, a justificării morale a eliminării acestuia. O industrie de divertisment care să dezumanizeze omul nu poate fi gîndită decît de o elită umanistă.   

 

sâmbătă, 20 iulie 2024

The Grand New Party

 

Partidul Republican, cunoscut pînă recent drept The Grand Old Party, a devenit un partid absolut nou odată cu renunțarea publică la protejarea bebelușilor nenăscuți și a familiei tradiționale prin adoptarea noii platforme impusă în mod violent de Trump în cadrul Convenției Naționale Republicane de săptămîna trecută. Transformarea este atît de năucitoare încît unii lideri republicani conservatori refuză să o recunoască, în timp ce restul se străduiesc să se adapteze din mers la noua morală care în loc să afirme și să apere viața, cum o făcea vechea morală, afirmă și apără alegerea vieții. După cum observă Jonathan Van Maren într-un articol publicat cu patru zile în urmă în ediția electronică a revistei First Things și din care am citat cîteva fragmente mai jos, Partidul Republican pare că a devenit un partid pro-choice. Este amuzant să vezi că, pînă la sosirea și asimilarea indicațiilor despre modul în care trebuie prezentată noua filozofie „conservatoare”, media conservatoare din România contemplă cu deosebit interes forma schimbătoare a norilor și jocul frunzelor în bătaia vîntului.

 

Jonathan Van Maren: Se transformă Partidul Republican într-un partid pro-choice?

[…] „Candidatul republican la președinție Donald Trump a anunțat că-i întîmpină pe delegați, proiectul de platformă a fost distribuit pentru prima dată, iar microfoanele au fost deschise. Comentariile au fost limitate la un minut. Majoritatea delegaților erau noi, mi-a spus Ruzicka, oameni care «au venit pregătiți să facă ceea ce li s-a spus să facă. S-au dus repede la microfoane și au format cozi lungi, astfel încît noi ceilalți să nu putem ajunge la microfon. Apoi au declarat discuțiile închise după doar cîteva declarații. Nici o dezbatere, nimic despre bebelușii nenăscuți. Senatorul Marsha Blackburn conducea Comitetul și le spunea oamenilor că nu au voie să vorbească.» Ruzicka a fost șocată pentru că era convinsă că Blackburn era pro-viață.

[…] «În fiecare an, la întîlnirile Convenției Naționale Republicane, eram așezați în ordine alfabetică. Anul acesta nu a fost în ordine alfabetică și mi-a fost limpede cînd ne-am prezentat la vot că organizatorii îi înconjuraseră pe cei despre care se știa că erau pro-viață – și care fuseseră delegați în comitetul platformei și în trecut – cu oameni care erau noi. A fost de necrezut. Era clar că știau dinainte cum vor vota oamenii, după ordinea în care ne așezau. Nu am fost așezați împreună, așa că nu am putut vorbi între noi. Totul s-a terminat înainte de prînz. Am ieșit în jurul orei 11:30.» Delegații au fost mulțumiți, li s-a spus că sunt apreciați, iar Convenția a fost declarată un succes. «Singura mențiune despre avort afirmă că ne opunem avortului în sarcinile avansate. Dar asta nu înseamnă pro-viață. Și democrații se opun în majorityate avortului în sarcinile avansate.»

[…] Gayle Ruzicka rămîne încrezătoare că Partidul Republican este pro-viață. Doar platforma partidului s-a schimbat de data aceasta, mi-a spus ea. Poate că avea dreptate. Dar există semne îngrijorătoare că Donald Trump conduce partidul într-o direcție complet diferită – și că, în curînd, decizia cu care se confruntă alegătorii ar putea fi între un partid pro-avort și unul pro-alegere.”

(Jonathan Van Maren, „Is the Republican Party becoming pro-choice?”, First Things, https://www.firstthings.com/web-exclusives/2024/07/is-the-republican-party-becoming-pro-choice. Selecție și traducere de Gh. Fedorovici.)

Trumpologia și noua ortodoxie românească

 

În cadrul unei dezbateri critice cu privire la personalitatea și mesajul lui Trump, susținută cu șapte luni înainte de alegerile prezidențiale din SUA din 2016, participanții și-au declarat convingerea și speranța că Trump va pierde (https://www.politico.com/magazine/story/2016/04/donald-trump-2016-campaign-biography-psychology-history-barrett-hurt-dantiono-blair-obrien-213835/). S-au înșelat, dar asta nu pentru că l-au înțeles greșit pe Trump, ci pentru că au înțeles greșit noul spirit american și măsura în care Trump îl întrupează mai fidel decît orice alt candidat la funcția de președinte din întreaga istorie americană.

Acesta nu ar fi un lucru care ar trebui să ne preocupe în mod special pe noi, românii. Ce ar trebui să ne preocupe este acomodarea modelului Trump în mentalitatea conservatoare românească, mutație realizată cu ajutorul conservatorilor autohtoni din zona AUR, încurajați de indivizi confuzi precum Rod Dreher și de șmecheri precum Tucker Carlson care au devenit deosebit de influenți în România prin intermediul mediei ortodoxe fundamentaliste. Speranțele puse în Trump de ortodoxul român „mărturisitor” demonstrează măsura în care BOR este fecundată și fertilizată de spiritul american care inspiră în continuare, iar după eșecul atentatului asupra lui Trump cu atît mai mult, visul american.

Sigur, corespondențe cu modelul Trump existau deja în plan autohton în figura unui Becali, însă hotărîrea lui George Simion de a învinge cu orice preț e de natură să-i aducă un contract politic, corespunzător unei angajări în cadrul show-ului The Apprentice. Deși crede sincer că este suveranist, segmentul ortodox tradițional va vota astfel peste cîteva luni o platformă politică americană, așa cum tot o platformă americană vor alege și toți ceilalți alegători români care vor vota împotriva AUR. Faptul că personalitatea lui Trump se regăsește în personalitatea naționaliștilor americani este surprinzător, avînd în vedere că omul, după cum se subliniază în cadrul dezbaterii menționată deja și din care am redat mai jos cîteva pasaje revelatoare, nu dă doi bani pe nimic altceva decît pe succesul determinat de puterea financiară sau politică. Asta înseamnă fie că naționaliștii americani care-l susțin pe Trump sunt idioți, fie că au fost corupți de noul spirit american, care îi face să creadă că istoria este un joc de noroc în care zarurile sau cărțile pot fi măsluite în măsura în care Dumnezeu închide ochii sau le măsluiește chiar El însuși. Și mai surprinzător mi se pare însă că ortodoxul român din zona needucată (ceea ce nu înseamnă neapărat și mai săracă) a adoptat această viziune a echivalării succesului în viață cu lucrarea harului și a lui Dumnezeu cu un băiat de succes, care a fost o vreme la fel ca ei, amărît și urît „dă dujmani”, dar apoi ne-a arătat El prin Înviere cine e mare barosan.

Dialogul dintre cei cinci specialiști în domeniul vieții și carierei lui Trump în afaceri și politică a avut loc în martie 2016 și a fost publicat de Politico luna următoare sub titlul „Trumpology: A Master Class” (https://www.politico.com/magazine/story/2016/04/donald-trump-2016-campaign-biography-psychology-history-barrett-hurt-dantiono-blair-obrien-213835/). Inițial, trumpologia se referea la studierea lui Trump, la efortul de înțelegere a ascensiunii lui în condițiile în care părea să nu aibă vreo șansă reală, iar financiar de-abia începuse să-și revină cu greu după un faliment care în mod normal ar fi fost definitiv. Dar felul în care mentalitatea lui Trump a generat o nouă formă de gîndire politică în SUA și în Europa (unde lideri precum Orban, Putin, Fico, Marine Le Pen invită apariția unor noi lideri europeni pretinși conservatori, dar care sunt mai degrabă un fel de trumpo-coni, adică o specie la fel de anti-conservatoare precum cea a neoconilor), ar trebui să ne permită să extindem termenul „trumpologie” pentru a include mai ales o nouă formă de ideologie, o combinație de trumpolatrie și credință într-un Dumnezeu care aranjează lucrurile în favoarea celui care simte în el și-și cultivă vocația de cîștigător. In hoc signo vinces, într-adevăr, doar că în noua ortodoxie românească acest semn nu mai este crucea, ci dolarul sau un alt simbol al Cezarului.

Prin grija și lucrarea elitei intelectuale ortodoxe din post-comunism, românul aflase că omul nu există decît în măsura în care are idei. Perioada Băsescu ne-a dezvăluit că, pentru elită, ideile la rîndul lor nu contau decît în măsura în care aduceau bani, putere sau influență, ceea ce face din intelectualii români conservatori niște proto-trumpiști veritabili. Ascensiunea AUR și duplicitatea liderilor ortodocși i-au demonstrat însă populației că puterea și banii pot fi obținuți și altfel decît prin minciunile nobile ale elitei intelectuale ortodoxe. Lumea a înțeles că nu trebuie să fi auzit de Platon și Aristotel pentru a ști ce să faci cu inelul lui Gyges cînd dai de el. Prin urmare, nu înțeleg surprinderea republicanilor conservatori la eliminarea principiilor pro-life și a valorii căsătoriei tradiționale din noua agendă trumpistă a Partidului Republican (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/07/motivul.html). Încă de la jumătatea deceniului trecut devenise limpede că Trump adoptase aceste principii crezînd că-i asigură succesul în politică și le-a eliminat atunci cînd a văzut că sunt falimentare. În noua viziune republicană, în noul spirit american, om nu este decît omul de succes, realizat indiferent de mijloace, poziție care va oferi pe de o parte o motivație sporită dependenților de jocuri de noroc din România, care vor vota la următoarele alegeri în favoarea candidatului care le întreține noua formă a visului american, dar care, pe de alta, îi transformă pe toți conservatorii din luptători pentru dreptate, adevăr și libertate în jucători în marele cazinou global administrat de Trump, unde valorile fundamentale nu  sunt decît jetoane pe care le poți converti în bani participînd la masa de joc. 

Poate că Thomas Matthew Crooks a fost un nebun, poate că a fost doar un pion folosit de adversarii lui Trump sau poate că a fost un om disperat, care a încercat să-l oprească pe Trump printr-o crimă care nu poate fi în nici un caz justificată, chiar dacă este vorba poate despre cel mai periculos dușman din prezent la adresa înțelegerii conservatoare a persoanei umane.

  

*

 

Trumpology: Un Master Class

 

[…] Glasser: Nu este surprinzător, într-un fel, portretul negativ al Americii făcut de Trump, avînd în vedere că el este clar genul de individ care vinde optimism, în general?

O’Brien: Publicul serialului Apprentice, oamenii care îl consideră un antreprenor de succes și o reclamă (poster boy) pentru bogăție – este vorba despre un anumit tip de bogăție la care sunt sensibili jucătorii la loterie și le întreține  imaginația despre ceea ce faci cînd ești bogat. Ai un apartament uriaș de marmură cu tablouri vechi uriașe. Și există alegători americani albi, din clasa muncitoare, cărora le este frică de imigranți și de înțelegerile cu China, iar situația lor de la criza financiară din 2008 a fost trecută cu vederea de media de elită și de instituțiile politice de elită care nu l-au văzut pe Trump venind. Cred că acesta este de fapt același public care acceptă optimismul lui The Apprentice.

Dar problema este că nu este suficient să devii bogat și să te mulțumești cu propria ta bogăție. Problema este că, bogați ori săraci, oamenii se simt dezamăgiți de America. Instituțiile politice i-au dezamăgit. Economia i-a dezamăgit. Și iată un tip care vine și spune: „Eu am soluțiile pentru toate acestea”.

Glasser: Cît cinism este în asta! Crezi că, dacă ar fi lăsat după capul lui, Trump ar aduce un modernism din anii ’60 decorat cu foarte mult gust?

Blair: Toată lumea a spus că nu este vorba decît despre cîștig și pierdere. Asta este. Asta este tot. Acesta este singurul sistem de valori.

D’Antonio: Cred că ideea afirmată de Tim, despre ideea de a te îmbogăți în America, și faza cu The Apprentice este un exemplu în acest sens. Cred că este un spectacol cu ​​adevărat tragic, pentru că prezintă oameni care au într-adevăr nevoie de cariere bune, dar care apoi se poticnesc ca nebunii, încercînd să-l satisfacă pe acest bogătaș furios. Nu este vorba de fapt să muncească din greu, să învețe ceva, să dobîndească o profesie importantă sau o mare pricepere. Este vorba despre scorul mare, iar scorul mare în acest caz este că Donald trebuie să ți-l acorde. Și el se pricepe la astfel de oameni.

[…] Barrett: S-ar putea să nu fie un rasist autentic – nu este aproape nimic autentic la el.

Blair: Negrii din compania lui sunt celebrități. Sunt cîștigători. Or, dacă ești un cîștigător, atunci este în regulă, totul este în regulă.

[…] Kruse: Așa că, pentru a reveni la ceva ce ai spus cu mult timp în urmă, există un gol pe care încearcă să îl umple. Care este golul?

O’Brien: Dragoste.

Barrett: Dragoste.

O’Brien: Da, cred că este dragoste.

D’Antonio: Dragoste. Ceea ce este cu adevărat remarcabil la Donald este că nu știu dacă înțelege alte valori decît cîștigul și bogăția. Așa că poți să mergi la o întîlnire cu el și să-i spui: „Scriu această carte și sunt interesat ca ea să fie un studiu bun despre dumneavoastră”. El va spune: „Ei bine, dacă vrei să fie un bestseller, trebuie să fie ceva foarte pozitiv pentru mine.” Și răspunsul meu ar fi: „Prima mea preocupare nu este să fie un bestseller. Prima mea preocupare este să fie o carte bună.”

O’Brien: Și adevărată.

[…] O’Brien: Ce i-a mai rămas la un moment dat a fost să-și licențieze numele. Așa că își licențiază numele pe saltele și lenjerie și vodcă și clădiri, printre alte produse.

Kruse: El a făcut această tranziție de la a fi un adevărat om de afaceri, o persoană care face afaceri, unele dintre ele bune, la un mare promotor al numelui său.

O’Brien: Și versiunea reality TV a unui om de afaceri de succes.

Barrett: Aceasta este promovarea supremă a propriului său nume. Acesta este brandul suprem.

[…] Blair: Știți acea moștenire a familiei, acea cultură de familie a lui „să nu renunți niciodată!”. Trump nu a spus niciodată că a avut un eșec. Toți ceilalți au spus: „Tipul ăsta se prăbușește. Tocmai a declarat faliment. Este îngrozitor”, dar el nu a spus asta. A continuat să spună că este cel mai bun dintre cei mai buni, cel mai mare dintre cei mai mari și a continuat. Cred că asta îl reprezintă în mare măsură.

(„Trumpology: A Master Class”, https://www.politico.com/magazine/story/2016/04/donald-trump-2016-campaign-biography-psychology-history-barrett-hurt-dantiono-blair-obrien-213835/. Selecție și traducere de Gh. Fedorovici.)