Ce ne ia și ce ne dă inteligența artificială?

 

Cineva care deplîngea recent răspîndirea IA în mediul academic observa, ca un contraargument, că beneficiul educației fără IA este asigurat de posibilitatea dobîndirii unei inteligențe veritabile: dacă învățăm fără IA suntem mai deștepți decît dacă învățăm cu IA. Dar dacă tocmai acest mod de a vedea lucrurile ne-a adus aici? Dacă dorința de a fi mai deștepți, inspirată de convingerea că împlinirea umană este asigurată de inteligență, a făcut posibile revoluția digitală și apariția IA? Atunci, faptul că IA ne face să părem mai deștepți în timp ce în realitate ne tîmpește poate fi considerat un preț acceptabil pentru o schemă la fel de deșteaptă ca toate lucrurile care ne sunt accesibile fără ca noi să trebuiască să le înțelegem.

În orice caz, dacă deșteptăciunea este indispensabilă dezvoltării umane iar ea se obține prin cultură, atunci Papahagi, Ignatie și toată clica intelectuală din BOR au dreptate. Nu înțeleg cum poți să critici sfințirea prin cultură și în același timp să susții că dezvoltarea umană este posibilă printr-o cunoaștere de dragul cunoașterii, care pînă la urmă nici nu este atît de dragul cunoașterii, ci de dragul de a deveni mai deștept. Este o nouă schemă? Omul deștept și-a realizat asemănarea cu Dumnezeul deștept?

Dacă devii mai uman pe măsură ce devii mai deștept, iar IA te ajută să pari mai deștept, de ce nu să nu admitem, așa cum mulți dintre cei care folosesc IA o mărturisesc deja, că cel puțin ne face să părem mai umani, împlinindu-ne în felul acesta? Sau, ca să vorbesc pe înțelesul oamenilor mai deștepți decît mine, dacă obținem mai mult fără IA, dar nu și altceva decît ne oferă IA, atunci IA nu reprezintă cu adevărat o problemă sau o amenințare, pentru că nu ne lipsește de nimic esențial, ci doar ne reduce potențialul intelectual într-o măsură mai mică sau mai mare.  

 

Gîndul de zi (272)

 

Oamenii de azi sunt hotărîți să rămînă oameni pînă la capăt și pentru asta sunt pregătiți să zdrobească sub copite și să sfîșie cu colții și coarnele lor pe oricine încearcă să-i împiedice.

 

Nunta de perlă: BOR și soții ei oficiali

 

Aniversarea a treizeci de ani de căsnicie este marcată printr-un eveniment supranumit „nunta de perlă” întrucît „relația unui cuplu care ajunge la această etapă este fermecătoare, matură și prețioasă, iar sărbătorirea unei astfel de aniversări transmite un mesaj puternic de iubire, devotament și unitate. [...] perla reprezintă puritatea, iubirea și armonia – toate calitățile esențiale pentru a clădi o căsnicie solidă și fericită. Așa cum perla se formează treptat, ca un miracol al naturii, tot astfel și o căsnicie matură necesită timp, răbdare și devotament reciproc.” (https://www.bb-shop.ro/blog/nunta-de-perle-o-aniversare-distinsa-traditii-si-obiceiuri-specifice-idei-de-cadouri-elegante-si-pretioase_70.html?srsltid=AfmBOopqYqITO4FaQTKsYx5r6J_J3hjjOMOjTzF8Pr3uh-OIoHcg59fA)

Merită citit textul din care am extras citatul anterior pentru a înțelege mai limpede de ce o astfel de aniversare este cu adevărat remarcabilă mai ales în zilele noastre, cînd schimbarea este noua stabilitate. Într-un context mai special, această perspectivă ne ajută să înțelegem și de ce este BOR atît de fericită și de împlinită în relația ei de cuplu cu cei doi miri oficiali: intelectualul liber-schimbist, liber-schimbismul fiind calitatea și condiția care au asigurat caracterul deschis al căsătoriei lui cu BOR, și naționalistul mistic, care, în ciuda disponibilității lui pentru o formulă ceva mai disciplinată de familie, este silit să accepte partenerul intelectual cel puțin ca mediator întrucît naționalistul mistic nu este capabil să-și exprime viziunea despre familie în mai mult de patru cuvinte, și alea pronunțate gutural, cu o privire amenințătoare și cu o bîtă în mînă: „me Tarzan, you Jane”.

Sigur, în tot acest interval BOR a avut diverse aventuri mai mult sau mai puțin vinovate, precum întîlnirile clandestine, dar întotdeauna pasionale cu păgînismul, dar important este că nu și-a întinat decît trupul, sufletul ei rămînînd pur în devotamentul neîntinat față de cei doi soți îndelung-răbdători.

Chiar dacă aventurile BOR cu cei doi soți sunt mai vechi, oficializarea lor s-a realizat pe la jumătatea anilor ’90, astfel încît putem spune că anul acesta am asistat, odată cu petrecerile de la noul cămin conjugal, Catedrala Neamului, la sărbătorirea nunții de perlă dintre BOR și naționalismul mistic.

Noblețea spiritului a preferat în schimb să-și celebreze aniversarea într-un cadru ceva mai restrîns, și anume în cuibușorul de nebunii de la Huși, unde sute de preoți (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2025/12/temelia-educatiei-in-noua-bor.html) i-au urat vrednicului cuplu casă de piatră.

Avînd în vedere că pînă acum mariajul în trei s-a dovedit steril, sunt curios totuși dacă peste zece ani, la nunta de rubin, vor fi prezenți și eventualii descendenți produși fie în cadrul acestei relații speciale, fie proveniți din relațiile ocazionale cu păgînismul. Sau poate că relația nu este neapărat sterilă și nici măcar nu a fost consumată, cum presupuneam greșit cu niște ani în urmă (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2017/09/despacito-versiunea-bizantina.html). Poate că este o relație castă, consumată într-o pură uniune mistică.