Un băiat indian şi-a făcut doi căluţi de lut. În
scurt timp, unul s-a sfărâmat, însă cel rămas a prins viaţă şi l-a ajutat pe
băiat nu doar să-şi regăsească tribul, de care se pierduse, dar şi să ajungă un
mare şef de trib.
După mulţi ani, într-un vis, calul îşi anunţă
stăpânul că şi-a încheiat misiunea şi că trebuie să se-ntoarcă în Pământul Mamă,
din care facem parte cu toţii. Într-adevăr, dimineaţa indianul nu mai găseşte decât o
grămăjoară de lut, care mai păstra încă forma unui cal. Abătut, marele şef
se-ntoarce în cortul său. Aceasta este povestea Căluţului de lut (http://www.firstpeople.us/FP-Html-Legends/TheMudPony-Pawnee.html).
Pe lângă poveştile care se spun, există şi poveşti care se arată, precum
cele pe care le descoperim în fotografiile lui Andrei Baciu. Tristeţea şefului
din legenda indiană ar fi risipită în special la vederea „căluţului plutind” (http://andreibaciu.blogspot.ro/2014/10/rasarit-de-toamna-cu-arbori-dormind-si.html),
în care şi-ar recunoaşte căluţul de odinioară răsărind din sudoarea
Pământului.