Nu ştiu dacă revista Cosmopolitan are şi o
versiune pentru cei mici (exista un asemenea departament în cadrul versiunii
iniţiale, lansată în 1886, dar pe atunci revista era dedicată familiei). În
cazul în care proiectul există, probabil că va fi abandonat imediat ce oamenii
revistei vor descoperi că postul de radio Itsy Bitsy le-a luat-o înainte.
Chiar astăzi am ascultat la acest post o melodie, împreună cu copilul, al cărei
refren inocent-primăvăratic era „all I want to do is making love to you”. De
fapt, ca mai toate melodiile difuzate de posturile comerciale, melodia era tot
una cu refrenul.
Înţeleg că la Itsy Bitsy muzica este în primul
rând pentru părinţi, adică multă şi de proastă calitate. Ea trebuie să fie în
acord cu produsele pe care părinţii, adică cumpărătorii, sunt obişnuiţi să le
consume, sau cel puţin să le cumpere. Precum week-endurile la McDonald’s, ultima
generaţie de orice (tabletă, smartphone, pantofi sport) şi ultimul număr din revistele
glossy. Dacă există junk food, de ce n-ar exista şi junk love?
Iubirea este liberă, sacrificială şi discretă.
Îndrăgostiţii nu-şi afişează dragostea, doar că nu o pot ascunde. Şi cu
siguranţă vor să facă multe alte lucruri împreună, înafară de „making love”. Vor
familie, adică locul acela unde Itsy Bitsy pretinde că aduce bucurie: „Bucurie
în familie” este sloganul actual al postului de radio. Dar mesajul din refrenul
pe care-l aminteam mai sus pregăteşte altceva decât familia, pentru că se
referă la altceva decât iubirea. Pregăteşte cincizeci de nuanţe de gri, Fifty Shades of Grey. Pregăteşte
umbrele iubirii.
