Înainte ascultam Radio România Cultural (RRC)
dintr-un interes cultural. Sigur, lăturile împroșcate de restul posturilor de
radio cu excepția postului Romantic FM făcea din urmărirea RRC o opțiune
inevitabilă. De aproape un an, însă, urmăresc RRC mai ales dintr-un interes
teologic. Nu sînt curios doar să aflu ce spune, ci mă interesează în special să
aflu ce dracu mai spune.
O să mi se spună, cum mi s-a mai spus, că
influența oamenilor de cultură este infimă: ce are Gică de la Sculărie cu lumea
ideilor? Păi, în mod normal, nu are nimic. Cum spunea dl Sorin Dumitrescu
într-o emisiune (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.ro/2016/08/suflul-si-inspiratia.html),
omul medieval nu avea idei. Ideile sînt produsul unui tip de gîndire autonom în
raport cu credința. Dar Gică are acum idei pentru că trăiește, ca toată lumea
de pe acest glob, într-o lume a ideilor. Problema nu e că are idei, ci că i se
oferă doar un anumit set de idei. Iar ideile au consecințe pentru că asumă
puterea credințelor pe care le-au înlocuit. Puterea de a crea realitate așa cum
Gică produce o piesă la strung.
Dar realitatea produsă de oamenii de idei și
difuzată de centrale de informații precum RRC depinde la fel de mult de ceea ce
se spune și de ceea ce nu se spune.
Ce spune RRC este la fel de relevant ca ceea ce nu spune.
Ascult RRC aproape zilnic. Din păcate, am ratat
știrea legată de prezența a 110.000 de participanți la Marșul Pentru Viață
organizat în 25 martie a.c., desfășurat
în 138 de orașe din România și 149 de
localități din Republica Moldova (http://www.marsulpentruviata.ro/comunicat-de-presa-marsul-pentru-viata-2017-110-000-de-participanti-orasele-romanesti/)
Așa cum am
ratat orice altă informație privitoare la manifestările pro-viață din „Luna
pentru viață 2017”, cum a fost declarată luna martie de organizațiile pro-viață
din România. În schimb, am remarcat importanța acordată protestelor de la Budapesta în legătură cu amenințarea pe care noua lege a educației o reprezintă pentru Central European University. Știrea este prezentată pe un ton îngrijorat și este reluată uneori într-un comentariu făcut de unul dintre universitarii român care s-au bucurat de un stagiu de pregătire în poligonul CEU.
Dar poate că nu aceasta este sarcina postului RRC.
Oamenii de aici se ocupă de cultură, adică de idei. Iar viața nu este o idee, chiar dacă poți avea idei despre viață.
Dreptul la alegere (pro-choice) este una, la fel ca toate ideile liberalismului sorosist. Faptul că este o idee proastă este
secundar în raport cu prestigiul statutului ei de idee. Faptul că este o idee progresistă face ca nici măcar să nu mai conteze în ce măsură este o idee bună sau rea.
„Nu veți muri dacă nu veți asculta de Dumnezeu”
este prima idee care le-a fost băgată oamenilor în cap. Și de atunci ei nu fac
altceva decît să găsească o idee care să-i ajute să nu mai moară. Cînd tot ce
trebuia să facă era să aleagă Viața.
