vineri, 14 septembrie 2018

Referendumul pentru copii (Tradiția firii III)


Bineînțeles că PSD-ul și ierarhia din BOR vor încerca să se folosească de Referendumul pentru familie din 7 octombrie 2018. Așa cum o vor face toți cei care nu au decît o viață de apărat. Dar ar fi o eroare să votăm împotriva familiei doar pentru a lovi în penalii, corupții și ipocriții pe care-i știm. Așa cum ar fi o eroare și dacă am vota împotriva referendumului (sau dacă am renunța să votăm) doar pentru a încerca să scăpăm de greața pe care apostolii neoliberalismului și/sau intelectualii lui Băsescu ne-o produc declarînd că votează în favoarea referendumului. Personal, dacă aș ști că resentimentul față de mine e de natură să se răsfrîngă negativ asupra referendumului aș declara că votez împotriva lui, chiar dacă în realitate aș vota pentru. Dar nu mă aștept ca indivizii care joacă după regula succesului (descris în termeni fermi, incoruptibili de Alexandru Racu aici: https://alexandruracu.wordpress.com/2018/09/13/pretul-succesului/) să fie capabili să se abțină să convertească binele public în profit personal.
Numai că dacă vom vota împotriva celor care nu încearcă decît să-și scape pielea, am risca să-i abandonăm pe cei care au un suflet de salvat. Nu am face decît să lovim în copiii noștri. Nu putem distruge cultura de grîu doar pentru că urîm neghina care a crescut în ogor.
Dintre numeroasele comentarii pe care le-am citit în utimele zile, și nu pot să nu observ că cele în favoarea căsătoriei (în sensul propriu al cuvîntului) sînt de departe cele mai de bun-simț, mai articulate și mai responsabile, l-am reținut aici pe cel al comentatorului care semnează „Harald” în subsolul unui articol penibil în efortul de asociere a referendumului cu Dragnea:

„posibilitatea homosexualilor de a se căsători le-ar aduce automat și posibilitatea de a adopta copii, iar asta s-a confirmat deja în Vest.
E treaba lor ce fac în dormitor, dar n-au cum oferi unui copil o educație corectă, bazată pe un model masculin și unul feminin, atât timp cât ei înșiși sunt complet confuzi în privința asta.
Am discutat și cu gay și cu lesbiene, ca să înțeleg ce le-ar aduce lor căsătoria, iar în rezumat e vorba de o nevroză: ei își imaginează că încheind o căsătorie devin persoane normale, la fel ca toată lumea. Dar este aberant ca întreaga societate să se prefacă a considera homosexualitatea drept normalitate, iar asta doar pentru a proteja nevroza unor persoane disfuncționale.” (http://www.contributors.ro/editorial/referendumul-pentru-familie-%c8%99i-falsa-oportunista-intoarcere-la-valorile-tradi%c8%9bionale/#comment-355500)

Ne învățăm copiii să evite răul și să caute binele; să evite minciuna și să caute adevărul; să nu se murdărească, ci să se păstreze curați. Le dorim să trăiască și frumos, nu doar bine.
Dacă vrem cu adevărat să luptăm împotriva penalilor, corupților și ipocriților, atunci trebuie să avem grijă în primul rînd ca noi să nu ajungem corupți, ipocriți și penali. Este cel mai bun mod de a ne educa copiii.
Referendumul nu poate fi o cruciadă a copiilor, pentru că ei nu pot vota. Dar asta nu înseamnă că nu este o cruciadă pentru copii.
Ne deranjează atît de mult poluarea, de toate felurile ei, dar cît de mult luăm în serios poluarea realității prin mistificare, distorsionare, minciună? Nu putem lupta împotriva minciunii trăind în minciună și evitînd adevărul.
Nevroza despre care vorbea Harald în citatul de mai sus își are corespondentul agricol în culturile invazive. În buruieni. În neghină.
Iată aici cele patru mijloace de combatere a buruienilor din grădina vieții copiilor noștri (https://www.touchstonemag.com/archives/article.php?id=21-08-014-v dacă aș dispune de timpul și resursele băieților care trăiesc din grîu contemplînd senini creșterea neghinei semănată de ei, aș fi tradus bucuros acest eseu în românește).
Votînd în favoarea propunerii de modificare a definirii căsătoriei nu vom smulge buruienile. Dar vom face ceva mult mai important: le vom spune buruienilor că familia este o grădină. În felul acesta, poate că le vom salva și pe ele. În orice caz, este una din rarele șanse în care am putea redeveni cu toții spice de grîu. 
Să sperăm că nu este ultima șansă.