Spre deosebire de elitele profesionale, care se
disting prin competență și onestitate, elitele intelectuale trebuie să se
distingă în plus prin capacitatea de recunoaștere a adevărului și prin curajul de a-l afirma. Afirmarea adevărului
este întotdeauna un act de curaj. Totalitarismele nu apar pentru a înăbuși
adevărul, ci tocmai pentru că adevărul a încetat să mai fie asumat de cei
responsabili cu adevărul.
Nichita Stănescu se întreba care era responsabilitatea lui după ce un prieten, geolog, i-a spus că era responsabil
cu Apusenii de Sud (https://www.filmedocumentare.com/nichita-si-securitatea/).
Răspunsul pe care și l-a dat era că fiecare suntem responsabili pentru fiecare:
orice realizare culturală trebuia, pentru Nichita, să aibă o temelie etică,
morală.
Fidelă adevărului, o elită intelectuală veritabilă
ar trebui să recunoască apariția rinocerilor. Dar pseudo-elita românească a decis
că aceasta ar fi o discriminare, contrară învățăturii creștine. A reușit să ne
facă să credem că opoziția nu este între rinoceri și oameni, ci între rinocerii
buni și rinocerii răi. Rinocerii răi sînt cei care se folosesc de oameni în
scopuri egoiste, pentru binele propriu. Unii dintre ei au mustață. În schimb, rinocerii
buni sînt cei care se folosesc de oameni în scopuri altruiste, pentru binele
tuturor rinocerilor.
