Noua normalitate este o formulă compensatorie, și de aceea falsă, pentru o situație care nu are nimic normal în ea. În esență, noua normalitate este un interval al supraviețuirii, un timp în care cei afectați încearcă să reziste condițiilor care-i afectează, încercînd să se salveze salvînd vechea normalitate. Uneori, noua normalitate este descrisă de agenții ei ca un tip superior de ordine, așa cum o făceau propagandiștii nazismului sau comunismului. În astfel de cazuri, oamenii dedicați „vechii” normalități, determinată de constantele naturii umane, nu de ideologie, încercau să se sustragă și să înșele vigilența noilor oameni normali, refuzînd-o atunci cînd confruntarea devenea inevitabilă. Este greu să nu observăm că de la referendumul pentru familie din 2018 încoace, această confruntare devine pe zi ce trece tot mai inevitabilă, iar fiecare gest de normalitate devine tot mai costisitor.
Urmînd unei perioade de tatonare și hărțuire prealabilă, în prezent omul nou al neomarxismului, omul nou al neoliberalismului și omul nou al neognosticismului sunt trimiși în valuri de inginerii noii normalități împotriva ultimelor centre de rezistență ale normalității, familia și Biserica. Nu cred că mai putem menționa și școala printre aceste centre; de peste jumătate de secol în Vest, de peste un deceniu la noi, școala publică produce deja generații întregi de noi normali proiectați de filozofia noii educații.
Ce vrea noua normalitate? Ajustarea, îmbunătățirea, adaptarea naturii umane potrivit unui nou model de normalitate definit ideologic. Noua normalitate vrea întotdeauna să facă bine și întotdeauna îl va face cu forța dacă va fi nevoie. Această concepție a fost descrisă foarte bine de C. S. Lewis în următorul fragment:
„Dintre toate tiraniile, o tiranie exercitată sincer pentru binele victimelor ei poate fi cea mai crudă. Ar fi de preferat să trăiești sub un baron corupt [în engleză, expresia „robber barons” se referă la industriașii venali, „regii” săpunului sau ai postavului] decît sub activiști [busybody, băgăreț] morali atotputernici. Cruzimea baronului tîlhar poate uneori să doarmă, lăcomia lui poate fi la un moment dat săturată; dar cei care ne chinuie pentru binele nostru ne vor chinui fără încetare, pentru că o fac cu aprobarea propriei conștiințe. Este posibil ca aceștia să meargă în rai, dar, în același timp, este mult mai probabil că vor transforma pămîntul în iad. Această bunăvoință rănește printr-o insultă intolerabilă. A fi «vindecat» împotriva voinței proprii și vindecat de lucruri pe care s-ar putea să nu le considerăm boală înseamnă a fi pus la nivelul celor care nu au atins încă capacitatea gîndirii sau a celor care nu o vor dobîndi niciodată: înseamnă să fii pus în aceeași categorie cu bebelușii, imbecilii și animalele domestice.”
“Of all tyrannies, a tyranny sincerely exercised for the good of its victims may be the most oppressive. It would be better to live under robber barons than under omnipotent moral busybodies. The robber baron’s cruelty may sometimes sleep, his cupidity may at some point be satiated; but those who torment us for our own good will torment us without end for they do so with the approval of their own conscience. They may be more likely to go to Heaven yet at the same time likelier to make a Hell of earth. This very kindness stings with intolerable insult. To be “cured” against one’s will and cured of states which we may not regard as disease is to be put on a level of those who have not yet reached the age of reason or those who never will; to be classed with infants, imbeciles, and domestic animals.”
(C.S. Lewis, God in the Dock, citat la https://lifeondoverbeach.wordpress.com/2021/08/11/c-s-lewis-a-tyranny-sincerely-exercised-for-the-good-of-its-victims/)
