Notă: Contrar așteptărilor oferite de titlul poemului, Dennis nu vorbește aici despre nostalgia anilor de școală. Nu vorbește nici despre școală ca instituție de educație, ci despre școala adevărată, omisă de școala instituțională, deși educația ar trebui să ne pregătească pentru această școală a vieții. Școala vieții nu este despre cum să te descurci în viață, ci despre cum să vezi. Educația adevărată nu trebuie doar să informeze ori să explice. Informează și explică pentru a arăta. Educația adevărată este o dezvăluire, o aducere în prezență. Dacă școala clasică ne deschide ochii, școala actuală ni-i închide. Dar lucrul cel mai grav nu este că școala de astăzi nu mai arată, ci că interzice vederea.
Parcurgînd „drumul spre școală” din poemul lui Carl Dennis, putem descoperi grozăvia mortală a sistemului public de educație din România, transformarea școlii într-un scut menit să-i protejeze pe elevi de adevăr, de frumusețe și de tot ceea ce cuprinde viața adevărată.
Poemul lui Carl Dennis, “On the Way to School”, a fost publicat inițial în revista Poetry, ianuarie 1984, p. 197, disponibil online la https://www.poetryfoundation.org/poetrymagazine/browse?contentId=35682 și a apărut ulterior în volumul The Outskirts of Troy , William Morrow & Co, 1988, https://www.amazon.com/Outskirts-Troy-Carl-Dennis/dp/0688077560 . Traducere de Gheorghe Fedorovici.
Carl Dennis: În drum spre școală
Chiar și un iubitor al adevărului gol trebuie să recunoască
Aceasta nouă fațadă zugrăvită pe clădirea înaltă
Este o reală îmbunătățire în raport cu fața inexpresivă,
Coloane și capiteluri proaspăt aplicate
Cu fronton de aur și o friză.
Ornamentele par să plutească peste cărămizile simple
Ca un vis încețoșat, o recunoaștere
A măsurii frumuseții omisă de cărămizi.
Pînă și arta care își amintește să cuprindă frumusețea în construire
Trebuie să se limiteze la o singură temă și să excludă
Cele mai multe dintre adevărurile frumoase disponibile,
La fel și epopeea pe care îmi place să o predau în fiecare toamnă
Cea în care marea bătălie încă fierbe,
Dovedind cu fiecare oră cît de mîniat este Ahile.
Prietenii lui continuă să piardă și el tot nu va ajuta.
Ceea ce Homer omite zugrăvind războiul,
Arată deschis în comparații.
Se despovărează astfel cînd spune că mersul bătăliei se schimbă la ceasul
Cînd tăietorul de lemne își încarcă căruța și se întoarce acasă,
Și cînd îi compară pe soldații care se înghesuie pentru a ucide
Cu muștele de vară îngrămădite pe o găleată de muls laptele.
Cînd Ahile se lasă înduplecat de Priam
Și dezleagă trupul lui Hector de carul său,
Pare să simtă că ceva a fost omis
Din căutarea gloriei, ca și cum dorința lui de glorie
Vine să-mi amintească mie ce îmi lipsește pentru a respinge lumea.
În această dimineață, în drum spre școală,
Soarele, lovind frontal clădirea,
Schimbă fațada, făcînd-o atît de luminoasă
Încît sunt cuprins în iluzie, marmura la fel de bogată în detalii
Precum marmura adevărată din clădirea primăriei
Pusă pe vremea cînd romantismul comerțului și autonomia locală
Erau încă puternice, Siracuza și Arcadia
În competiție prietenoasă cu Troia și Itaca,
Coloane dorice înălțîndu-se peste pădure la o sută de picioare
Pentru un oraș care nu exista atunci și nu există acum.
Nici un detaliu nu este omis cînd Homer oprește lupta
Timp de o mie de versuri pentru a descrie lumea
Îngrămădită pe fața scutului lui Ahile.
Iată cele două orașe în relief auriu,
Nunta, judecata din piață,
Secerișul și festivalul recoltei.
Băieți și fete dansează pe ringul de dans lustruit.
Pe toate acestea le poartă Ahile pe braț,
Ceea ce pare să însemne că știe,
Cînd vede moartea venind, ce anume cuprinde viața,
Și, în mod precis, ce anume omite moartea.
Carl Dennis: On the Way to School
Even a lover of the bare truth must admit
This new façade painted on the high-rise
Is a big improvement over the blank face,
Pillars and capitals freshly applied
With a golden pediment and a frieze.
They seem to float above the bare bricks
Like a blurred dream, an admission
Of how much beauty the bricks left out.
Even art that remembers to build beauty in
Has to confine itself to a single theme and exclude
Most of the beautiful truths available,
Even the epic I like to teach each fall
Where the great battle is still raging,
Every hour more proof of how angry Achilles is.
His friends keep losing ground and he still won’t help.
What Homer leaves out to concentrate on a war
He points to openly in the similes.
It relieves him to say the battle turns at the hour
When the woodcutter loads his wagon and heads home,
To compare soldiers crowding in for a kill
To summer flies clustering on a milking pail.
When Achilles yields to Priam
And unties the corpse of Hector from his chariot,
He seems to guess that something has been left out
In his quest for glory, as his quest for glory
Reminds me what I miss to rebuff the world.
This morning, on my way to school,
The sun, striking the high-rise head on,
Turns its painted face so shimmery
The illusion takes me in, marble as rich in detail
As the real marble of the city hall
Put up when the romance of commerce and self-rule
Was still strong, Syracuse and Arcade
In friendly competition with Troy and Ithaca,
Doric columns rising a hundred feet from the forest
For a city that didn’t exist then and doesn’t now.
No details are left out when Homer stops the fighting
For a thousand lines to describe the world
Crowding the face of Achilles’ shield.
Here are the two cities in gold relief,
The wedding, the trial in the marketplace,
The harvest and the harvest festival.
Boys and girls dance on the polished dancing floor.
All this Achilles carries on his arm,
Which seems to mean he knows,
When he sees death coming, what life includes,
What exactly death leaves out.
