Chiar dacă sufletul este nemuritor, asta nu-l face viu. Cu siguranță, iudeii știau că au un suflet nemuritor, dar știau și că acest suflet nu este împărăția lui Dumnezeu (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/08/gindul-de-zi-42.html). De aceea s-au speriat auzind de la Sf. Ioan Botezătorul că venirea împărăției lui Dumnezeu se apropiase, cerîndu-i botezul (cf. Evanghelia după Matei, capitolul 3).
Dar dacă înțelegem afirmația „împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17, 21) ca pe un enunț de identitate (a=a), atunci omul este din capul locului, prin sufletul său, în împărăție. Mai mult: este împărăția. Pe această fraudă sofistă este întemeiat proiectul de realizare a împărăției în această lume, proiect gnostic în esență, în ciuda expresiilor lui seculare sau religioase.
Sarcina intelectualilor gnostici a fost ușurată în România de ierarhii și teologii ortodocși fie prin tăcere, fie prin susținere directă. Pentru a înțelege nivelul grav al falsificării viziunii ortodoxe din BOR, este util să ne amintim de încercarea dlui Andrei Pleșu de a redefini creștinismul în special în contextul referendumului pentru familie din 2018, cînd l-a descris ca pe „un referendum care […] valorifică în mod impur […] un capital de intoleranță şi judecată tăioasă a «aproapelui» care n-are nimic de a face cu creștinismul” (https://dilemaveche.ro/sectiune/dilemablog/un-referendum-folosit-politic-625659.html). Prin urmare, a defini căsătoria ca relația exclusivă între un bărbat și o femeie nu are nimic de-a face cu creștinismul, iar orice încercare de a exclude alte variante posibile (ca relație între doi sau mai mulți bărbați sau între două sau mai multe femei) demonstrează intoleranță și judecare necreștină a aproapelui. Observația dlui Pleșu este, desigur, un alt sofism: pentru că afirmația „a este diferit de b” nu are nici o legătură cu judecarea aproapelui. Are legătură cu simțul realității. Un simț care este îmbolnăvit prin desprinderea omului de izvorul său. Dacă sufletul este împărăția, atunci omul nu doar că nu mai are de ce să aștepte împărăția, dar el devine sursa împărăției și creatorul realității.
Cu toate acestea, nu doar că nici unul dintre liderii ortodocși nu a intervenit public pentru a-l lămuri pe dl Pleșu și pe credincioșii înșelați de concepția d-sale în privința înțelegerii creștine a familiei și a viziunii ortodoxe despre lume și om, dar PS Ignatie al Hușilor și-a construit Pastorala de Paști de anul acesta dezvoltînd observațiile dlui Pleșu, pe care-l supranumește „intelectual creștin al României” (https://episcopiahusilor.ro/invierea-lui-hristos-si-falsii-gardieni#_ftn7). Nu-i de mirare că învățați de asemenea călăuzitori creștini, credincioșii ortodocși din România înțeleg cuvintele Crezului „aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie” ca pe o referință la momentul morții, imaginîndu-și învierea în sensul păgîn sau gnostic al desprinderii sufletului nemuritor de trupul muritor.
