Omul este cuvîntător doar în măsura în care răspunde. Totul în creație vorbește pentru că totul răspunde unei chemări. Nu doar că omul nu este singura ființă cuvîntătoare, dar este singura care poate deveni necuvîntătoare atunci cînd se folosește de darul vorbirii, care este o modalitate a cuvîntării, doar pentru a-și da importanță.
Izvorul iese din pămînt ca răspuns la o chemare, însă vorbăreala vorbărețului este mai rea ca un robinet uitat deschis: nu doar că irosește apa, ci o și strică în același timp.
