Motivul pentru care mîntuirea nu poate fi privilegiul sau monopolul unui neam nu ține de mesajul universalist al unei religii, oricare ar fi ea, ci de caracterul ei personal. Mîntuirea nu se realizează prin apartenența la sau descendența dintr-un neam. Nu există un neam mîntuit. Mîntuirea este darul personal al lui Dumnezeu pentru fiecare om care dorește și primește acest dar în condițiile proprii darului: credință, libertate, recunoștință, dragoste. Dumnezeu le vorbește neamurilor pe limba persoanei. Dacă ar exista o mîntuire a neamului, atunci mîntuirea ar fi realizată de neam, nu de Dumnezeu.
De aceea, ideea de „catedrală a mîntuirii neamului” este fundamental anticreștină. Mîntuirea nu poate fi oferită decît de Hristos. Copilul unui sfînt poate ajunge în iad așa cum copilul celui mai ticălos dintre păcătoși poate merge oricînd în rai. Caracterul etnic nu oferă nici salvarea, cum cred naționaliștii mistici, nici damnarea, cum cred internaționaliștii mistici.
