Chiar dacă ortodocșii români privesc cu suspiciune inteligența artificială (IA), mă tem că sunt tot mai puțin capabili să-și dea seama că raportarea lor la Dumnezeu și la realitate urmează un model digital de gîndire. De fapt, cu mulți ani înaintea apariției IA, raportarea la Dumnezeu a ajuns să fie percepută ca o conectare la Dumnezeu într-un mod asemănător conectării la internet sau la o rețea de comunicații, de apă, de energie electrică etc. (este ironic că pînă și relația cu natura este înțeleasă tot în termenii conectării). Suferința, rugăciunea, spiritualitatea, persoana, virtuțile creștine, Sfintele Taine au fost transformate în noua ortodoxie în tipuri diferite de conectori necesari conectării la un Dumnezeu redus la rîndul lui la o inteligență divină (ID). În felul acesta, viața creștină a devenit atît de artificială, încît utilizarea IA sau evitarea ei nu mai contează.
Dar pentru că Dumnezeu este altceva, această conectare nu conectează de fapt la nimic. În măsura însă în care credinciosul refuză să recunoască acest nimic și, în loc să renunțe să se conecteze la Dumnezeu pentru a putea trăi în schimb în Dumnezeu, folosește în continuare conectorii mistici pentru a-și crea propriul său dumnezeu, această conectare îl va conecta cel mai probabil la demonic.
