Adepții societății deschise din România au făcut din normalitate o excepție, un accident, o neputință, o anomalie benignă. Adepții naționalismului mistic și ai suveranismului au plecat de la această redefinire, pe care au exploatat-o în mod radical, transformînd rapid pretinsa anomalie a normalității într-o monstruozitate evidentă.
