Cu un titlu înșelător („importanței științei în
educație”) emisiunea „Știința în cuvinte potrivite” din 12 februarie 2018 de la
Radio România cultural a fost dedicată evoluționismului darwinist (https://radioromaniacultural.ro/de-ce-mai-este-darwin-important/,
https://radioromaniacultural.ro/zilelor-evolutiei-in-direct-in-emisiunea-stiinta-in-cuvinte-potrivite/).
În mod normal, dezbaterea ar fi trebuit să
trezească interesul profesorilor de religie și teologie din România, atenți cum
sunt, nu-i așa, atît la problema educației, cît și la relația dintre religie și
știință. Cu atît mai mult cu cît pe parcursul emisiunii s-a subliniat în mod
repetat că nu există nici un conflict între religie și știință. Nici nu poate
fi vreun conflict de vreme ce nu se întîlnesc: teologia este poetică,
imaginativă și orice altceva decît științifică, în timp ce darwinismul este
științific (ceea ce rămîne totuși de discutat, cf. observațiile din http://www.touchstonemag.com/archives/article.php?id=19-05-028-f,
și http://www.touchstonemag.com/archives/article.php?id=22-06-016-v).
Am reținut pentru nimeni cîteva afirmații din
cadrul emisiunii:
- „dacă eu îl invoc pe Dumnezeu în eprubeta mea,
atunci nu mai înțeleg nimic!”
- „Darwin schimbă percepția asupra propriei
noastre specii, exclude complet intervenția divinului”;
- „Revoluția produsă de Darwin este mai puternică
decît cea coperniciană, întrucît omul devine o specie ca oricare alta.”
- Evoluționismul se predă prea puțin în școală,
spre deosebire de religie, care se predă de la clasa zero la clasa zecea.
Rezultatul? „Copiii sunt confuzi!”
„Evoluționismul e greu de înțeles”, admit
participanții la dezbatere. Dar atunci de ce e atît de ușor de crezut? Pentru
că toți credem în el, creștini sau necreștini. Toți vrem succes. Nu vrem nimic
altceva decît să supraviețuim, să ne conservăm și să ne perpetuăm. Unii dintre
noi pretind că cred și în Hristos, nu doar în Darwin, din speranța că acest
lucru ne-ar oferi niște șanse în plus în lupta pentru supraviețuire. Astfel,
creștinii oferă un argument redutabil în favoarea evoluționismului.
„Fiecare om e liber să creadă ce vrea; e mult mai
greu să crezi că în miliarde de ani formele de viață au decurs unele din
altele”. Participanții la emisiune au greșita impresie că este mai ușor să fii
creștin: creștinismul este ușor de crezut întrucît ar fi ușor de înțeles. Poate că pare așa dacă te
limitezi la superficialitatea cu care clerul își îndeplinește misiunea; dar
pentru oricine s-a gîndit vreodată la Întrupare, Înviere sau la învățătura
despre Sfînta Treime, darwinismul trebuie să i se fi părut o joacă de copii.
Validitatea științifică a darwinismului nici măcar
nu mai trebuie să fie demonstrată, presupunînd prin absurd că acest lucru ar fi
posibil. Utilitatea lui pragmatică a fost demonstrată deja de comunism, nazism
și clericalism.
„Se naște un mîine dintr-un ieri blestemat/ Vine
el, vine, ca un accelerat”, traducea inspirat Pittiș unul din cîntecele
preferate ale lui Dylan („Silvio”). Acceleratul a trecut deja, și nici un
cleric nu a rămas pe peron.
