În capitolul 14 din Cartea lui Isaia profetul descrie eșecul încercării Regelui Babilonului de a se așeza în locul lui Dumnezeu:
„Tu care ziceai în cugetul tău: «Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte. Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi.» Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului!” (14, 13-15)
Versetul de la 14, 12, „Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri!” este interpretat în creștinism și ca o trimitere la căderea Satanei: „Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer.” (Luca 10, 18)
Apocalipsa Sfântului Ioan se deschide printr-o serie de mustrări adresate unor biserici aflate în primejdia de a urma false stele (erezii, eretici, stiluri de viață). Îngerii celor șapte biserici sunt îndemnați să facă pocăință pentru a redobîndi ceea ce au pierdut sau pentru a putea rămîne în continuare în adevărul pe care l-au păzit (Apoc. capitolele 1-3).
În vremurile noastre, magii ascultă de Irod; în același timp, nu a apărut în ultimii treizeci de ani nici o singură falsă stea pentru care ierarhia BOR să nu garanteze și spre care să nu ne călăuzească. Ordinul Steaua României, întemeiat de Cuza și reconfirmat de Carol I sub deviza „In Fide Salus” („Salvarea este prin credință”) cu care au fost decorați eroii României din cele două războaie mondiale, a fost abrogat în 1948 și reinstituit în 1999. Este „cel mai vechi şi mai prestigios ordin românesc”; votat la 10 mai 1877, ordinul reprezintă „primul act normativ al noului stat suveran România” (https://canord.presidency.ro/ro/pagina/ordinul-national-steaua-romaniei). Din păcate, e de presupus că unii dintre beneficiarii din prezent ai ordinului nu mai reprezintă intenția și principiile care l-au întemeiat (https://www.mediafax.ro/politic/cine-sunt-decoratii-lui-klaus-iohannis-72-de-distinctii-in-doi-ani-dintre-care-noua-cu-cel-mai-mare-ordin-16233552).
„Eu Mă voi scula împotriva lor, zice Domnul Savaot, şi voi nimici numele Babilonului şi pe cei care au mai rămas: şi mugurii şi mlădiţele, zice Domnul.” (Isaia 14, 22) Tot așa se vor prăbuși oamenii cu sau fără stele, dar supuși aceluiași stăpîn, care în BOR, în cultură, în politică, și-au asumat după 1990 secretizarea Stelei românilor și a tuturor neamurilor. Slujitorii întunericului sunt poate mai interesați de Stea decît iubitorii luminii. Din acest punct de vedere, grupurile de indivizi care plimbă în preajma sărbătorii Nașterii Domnului o boxă din care sunt difuzate două trei refrene nefericite, pretins „tradiționale”, servesc interesele celor preocupați de denaturarea sensului creștin al sărbătorii și de batjocorirea vieții creștine. Poate de aceea grupurile de colindători alienați sunt libere să vestească un Crăciun desfigurat, schimonosit, în timp ce vizitele pastorale ale preoților din această perioadă au fost interzise. Din cîte se pare, riscul împrăștierii de coronavirus prezentat de colindătorii impostori este inferior avantajului răspîndirii necredinței și compromiterii credinței cu ajutorul unor boxe de mare putere pe fiecare stradă din orașele mai mici sau mai mari ale României. Aceste grupuri continuă astfel lucrarea marilor poluatori spirituali ai lumii. Nu întîmplător, Coca-Cola, cea mai poluantă companie din lume cu materiale din plastic (https://www.theguardian.com/environment/2020/dec/07/coca-cola-pepsi-and-nestle-named-top-plastic-polluters-for-third-year-in-a-row) promovează un agent de vînzări pe post de Moș Crăciun, falsificînd astfel întreaga bucurie adusă de Întruparea lui Dumnezeu. Este important de amintit aici că, în capitolul 14 din Isaia, cei care refuză adevărul omului vor refuza întotdeauna și adevărul pămîntului.
Steaua nu poate fi ascunsă, dar pot fi identificate false stele care să abată atenția de la Prunc. Irozii de astăzi știu că nu pot ucide Pruncul. De aceea, îl relativizează. Această înșelare a atenției împiedică România să-și mai urmeze Steaua.
De ce ar încerca cineva să pună Nașterea Domnului în rînd cu toate nașterile? Pentru a anula Întruparea și pentru a relativiza persoana umană. Pentru că doar prin Întrupare omul își poate schimba natura, doar în Hristos își poate omul lepăda natura rănită de moarte pentru a se prinde, a se altoi în natura umană vindecată, restaurată în virtutea unirii ei cu cea divină în ipostasul Fiului întrupat și înviat. Din acest motiv, Nașterea Domnului este, precum o afirmă colindul românesc, „praznic luminos”. Din acest motiv cei mai mulți ne bucurăm:
„Îngerii cântau, păstori fluierau,
Magii se-nchinau, toți se bucurau,
Dar Irod era că se tulbura
De nașterea Sa, de nașterea Sa.”
Problema lumii nu este suferința. Omul supraviețuiește suferinței. Ce-l doboară nu este suferința, ci absența bucuriei. Bucuria nu înseamnă doar un interval în care te simți bine. Probabil că omul se simte cu atît mai bine cu cît este mai dezumanizat. E de presupus că politicienii au frecvent astfel de momente de satisfacție personală. Dar adevărata bucurie este posibilă și cînd te simți rău. Bucuria este posibilă și în plină suferință.
De regulă,
suferința noastră vine din faptul că suntem biruiți de lume, de păcat. Am complotat cu
lumea împotriva noastră, iar satisfacțiile aduse de victoria pe care am
realizat-o asupra noastră sunt lipsite de bucurie, fiind însoțite de o suferință
pe care nu o înțelegem și care ne distruge fără să ne doară, deși noi nu am făcut nimic altceva decît să ne străduim să fim fericiți. Dar bucuria
adevărată vine atunci cînd suferim pentru că participăm la biruința lui Hristos
asupra lumii. Bucuria devine atunci o lumină care luminează în întunericul acestei
lumi. Acesta este motivul pentru care Irozii de astăzi se străduiesc să ne facă
să uităm „Că Mîntuitorul și Izbăvitorul/ Cu trup s-a născut, cu trup s-a
născut.” Pentru că au nevoie de suferința noastră și se tem de bucuria noastră
adevărată. Se tem că n-ar mai putea fi ei bucuria noastră. Se tem că am putea descoperi că ei nu sunt dumnezei, ci „un hoit călcat în picioare” (Isaia 14, 22).
Lumea nu poate cunoaște alt motiv de bucurie decît Hristos pentru că nu există altceva sau altcineva care i-ar putea vindeca lumii rana de care suferă. Nimeni nu poate vindeca această rană pentru că toți ne naștem deja răniți. Nu este nimeni care ar putea vindeca această rană pentru că nimeni nu se naște sănătos. Singurul care s-a născut nevătămat de rana noastră este Iisus Hristos. De aceea, este singurul care ne-a putut vindeca luîndu-ne rana, purtînd-o și vindecînd-o în Sine. Acesta este singurul motiv de bucurie adevărată care a existat și va exista vreodată în lume. Din acest motiv nu există în istorie nici o altă stea care să ne conducă pînă la locul revărsării bucuriei în lume. Aceasta este singura credință prin care ne putem salva, după cum preciza deviza ordinului Steaua României. Dacă ne-am limpezi ochii credinței și am căuta iarăși spre cerul Bisericii, am redescoperi Steaua cea adevărată. Nu vom scăpa de suferință, dar vom cunoaște și vom trăi în bucuria adevărată.
