Una dintre prejudecățile mortale în viața spirituală este cea legată de incoruptibilitatea sensului: sensul este bun prin sine. Această prejudecată ne determină să apreciem sensul în general, împiedicîndu-ne să acordăm atenție faptului că și sensul opus este tot sens.
Cînd toată lumea merge în sensul opus, acesta devine sensul normal.
Suntem desprinși de Biserica căreia îi aparținem și uniți cu Biserica care ne aparține. Dogmele rămîn aceleași, doar că au dobîndit un sens opus.
