N-au greșit doar vacciniștii, au greșit și antivacciniștii. Mai precis, au greșit toți cei care au acceptat sau refuzat vaccinul anticovid din motivele greșite. Cei care au fost forțați să-l accepte din cauza presiunii mediului profesional (domeniul HoReCa, medici, militari, profesori etc) sau a propriei familii ies din discuție.
O teamă și o speranță false (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/11/despre-frica-si-speranta-in-noua.html) i-au motivat și pe unii, și pe ceilalți. Mulți s-au vaccinat de teama de a nu părea proști, pesediști, putiniști, fundamentaliști ortodocși, analfabeți intelectual. Teama de a nu părea proști îi împiedică și acum pe mulți dintre ei să recunoască că au putut fi atît de proști. Li s-a părut mai onorabil să devină fundamentaliști euroatlantiști, fundamentaliști ai scientismului, salvatori ai speciei umane – adică agenți ai utopiei transumaniste. Temerile legate de statutul lor public au fost însoțite de o nădejde corespunzătoare, întemeiată în convingerea că prin vaccinare își vor păstra (sau dobîndi în sfîrșit) statutul de membru al lumii civilizate.
Au greșit și cei care au refuzat vaccinul din teama că în felul acesta își vor pierde nu doar sănătatea, ci și sufletul. Dacă cei care au acceptat vaccinarea au făcut-o pentru integritatea imaginii lor publice, cei care au refuzat-o au făcut-o pentru integritatea lor spirituală. Pentru vacciniști, vaccinul era ceva care-i salva pentru totdeauna; pentru antivacciniști, ceva care-i condamna pe veci. Se temeau mai mult de vaccin decît de păcat. Această teamă absurdă era însoțită de nădejdea unei recompense pentru refuzul vaccinării, ca și cum acest refuz ar fi fost suprema virtute și o demonstrație curajoasă de mărturie creștină.
Sigur, atunci cînd nu și-au abandonat turma cu totul în mîinile sigure și eficiente ale Științei, unii păstori au contribuit la confuzia credincioșilor. Astfel, au existat nu doar clerici care făceau din vaccinare o dovadă de credință în Dumnezeu, ci și clerici care, dimpotrivă, făceau din refuzul vaccinării o demonstrație de credință. BOR însăși, pînă în acest moment, nu și-a exprimat perspectiva teologică asupra totalitarismului sanitar din ultimii trei ani (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/07/secularism-gnosticism-si-pandemie-in_13.html), sporind prin această tăcere sau prin intervențiile pripite sau eronate ale unora dintre reprezentanții ei dezorientarea credincioșilor de care nu pot decît să profite forțe necurate prin impostorii progresiști sau, chiar mai bine, prin cei conservatori.
S-a vorbit despre „eroii din linia întîi” a războiului împotriva bolii. De fapt, pare să fi fost mai degrabă un război purtat deopotrivă de vacciniști și de antivacciniști împotriva realității. Un război a cărui adevărată natură încă nu a fost sesizată și care a repurtat principala lui victorie în 2018 în referendumul care, deși trebuia să fie pentru familie, a devenit unul împotriva familiei. Un referendum pentru realitate s-a încheiat printr-unul împotriva realității. Iar rezultatul lui a fost salutat de Patriarhia Română drept „un succes nedeplin” (https://basilica.ro/un-succes-nedeplin-ne-cheama-la-mai-multa-speranta-si-lucrare/)
