„Anul trecut am avut 40 de concerte la baluri ale bobocilor din toamnă până în decembrie” recunoaște cu mîndrie Gheboasă (https://www.vice.com/ro/article/4a34np/am-vorbit-cu-gheboasa-sa-vezi-ce-n-ai-aflat-despre-el-de-la-tv-sau-de-pe-internet). Din clasele primare pînă la absolvirea liceului sau facultății, manelele și trapul reprezintă de aproape două decenii muzica de divertisment obligatorie la serbările școlare. Opțiunea pentru acest gen de muzică este luată de comun acord de părinți și profesori.
Așa cum principiile naturale creează contextul normalității, tot astfel contextul anormalității generează principii nefirești. Orice ordine funcționează în virtutea unor principii. Ordinea binelui funcționează pe baza principiilor binelui. Ordinea răului funcționează pe baza principiilor răului. Ordinea falsului bine funcționează pe baza unor false principii bune.
Contextul anormalității apare atunci cînd distincția dintre ordinea bună, ordinea rea și cea doar aparent bună devine zadarnică. Ordinea bună este ordinea căminului. Ordinea căminului este întemeiată pe experiența locuirii. Experiența locuirii este asigurată de prezența persoanei. Doar persoana poate locui pentru că doar persoana poate fi prezentă.
Ca proiect gnostic, modernitatea a urmărit evacuarea omului din casa lui, dislocarea omului din locul său, oferindu-i în schimb posibilitatea de a locui doar în căutarea casei, niciodată în aflarea ei. Adevărul, Dumnezeu, transcendența se deplasează în viziunea teologică a modernității odată cu linia orizontului personal sau istoric. În plan politic, această dinamică a eternității se manifestă ca nevoie de reformă continuă, de schimbare neîncetată care asigură progresul inevitabil. Ironia face ca intelectuali pretins ortodocși care și-au exprimat public neîncrederea față de conținutul dogmatic al creștinismului și care au amendat pretențiile de adevăr ale credinței creștine ca forme de abuz religios cu potențial violent să fie recomandați de liderii din BOR ca apărători ai lucrurilor permanente. Sub promisiunea „înnoirii”, Ortodoxia însăși este folosită în România ca o momeală așezată în capcana schimbării.
Ceea ce s-a schimbat este contextul, iar acum acesta își generează noile principii, care vor cauza noi schimbări, tot mai profunde și tot mai dificil de împiedicat. Contextul este cel al locuirii: omul a fost scos din casa lui de elita intelectuală ortodoxă și conservatoare. Acum românii trebuie să învețe să trăiască din mers, să învețe regulile și principiile străzii. Intelectualii ortodocși nu cunosc aceste principii. De aceea l-au adus acum pe Gheboasă.
I se reproșează
lui Gheboasă că strică educația tinerilor. Dimpotrivă, este singurul care le
face educația adecvată noului lor context: trap house, casa în care te simți liber după fiecare doză, în timp ce căminul, casa în care s-au născut, este percepută ca o capcană.
