Memoria se exprimă și prin atenție, ceea ce face din atenție un mijloc la fel de periculos de corupere a memoriei ca și uitarea. Întrucît orice formă de atenție este și o manifestare a memoriei, o atenție coruptă printr-o concentrare și orientare nefirești poate corupe memoria, contribuind astfel la anularea, transformarea sau chiar înlocuirea ei cu una falsă.
Primele două tipuri de deznodămînt pot reprezenta uneori doar etapele intermediare ale scopului determinat de înlocuirea memoriei firești. De pildă, prin starea de alertă continuă în care este menținut omul de astăzi se urmărește inducerea forțată a unei false memorii, așa cum s-a încercat (cu un succes sub așteptări) în România începînd din 1947, s-a continuat după 1990 și s-a reușit în ultimii douăzeci de ani mai mult prin trădarea liderilor ortodocși (clerici și laici) decît prin efortul și abilitatea castei intelectuale și a clasei de mijloc.
Experimentul a fost testat cu succes prin starea de alertă la nivel național declarată în data de 15 mai 2020, iar noua memorie, corespunzătoare noii identități (identitatea suveranistă și cea europeană fiind în egală măsură opuse identității naționale, suveranismul năuc și preferabil violent fiind creat și încurajat în România în vederea legitimării europenismului ca singură soluție la demență și ură), este instalată și se derulează conform programului prin noul tip de atenție concentrată exclusiv față de amenințările reale sau inventate, dar întotdeauna proiectate astfel încît să protejeze noua memorie și să împiedice în același timp accesul la cea veche (vezi și la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/09/atentia-si-pinda.html precum și la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2017/01/sase-poeme-de-r-s-thomas.html, nota 1).