În urmă cu numai
zece ani ne interesau legumele românești.
În prezent ne interesează doar legumele și fructele bio și eco. O roșie
românească nu înseamnă astăzi nimic dacă nu este și puțin bio. Iar dacă este bio nu
mai are nici o importanță dacă este și românească. Bio și eco au devenit
categorii transcendente. Accesibile, desigur, doar indivizilor transcendentali,
necontaminați de categoriile impure ale timpului și spațiului.
Unii au încercat
să ne lege identitatea românească de salamul cu soia. Adversarii lor au căutat
și au reușit să ne convingă de valorile superioare ale salamului ca afară.
Campania acestora din urmă a fost atît de reușită încît românii au ales ca președinte de două ori la rînd un salam de
Sibiu. Evident, salamul ca afară este superior salamului cu soia întrucît conține o soia
ca afară.
Între timp,
laptele cu mămăligă a devenit felul preferat al străinilor atrași de reclamele
cu EcoRomânia. Cu toate acestea, românii continuă să lupte într-una dintre cele două tabere din războiul de treizeci de ani al salamului.
