luni, 30 martie 2015

Desfrânata, Biserica şi Cărturarul



În urmă cu un an, dl Baconschi observa dezgustat: „Orice târfă dă lecţii poporului român.” (http://www.ancheteonline.ro/2014/08/din-capitolul-intelectuali-contra-elenei-udrea-theodor-baconschi-orice-tarfa-da-lectii-poporului-roman/). Dacă politica e curvă sau nu, asta o ştiu mai bine cei care o frecventează; ştiu doar că, în termeni colocviali, “curvă” este orice om care se vinde. Iar tot ce ştim până acum despre politicienii români este îndârjirea cu care-şi negociază preţul.
Altfel, sunt sigur că există desfrânate de la care poporul român are de învăţat, la fel ca oricare alt popor. Mă gândesc la „sfintele care mai înainte au fost desfrânate” (http://edituradeisis.ro/opencart/index.php?route=product/product&path=35&product_id=73). Maria Egipteanca, a cărei pomenire s-a făcut ieri, în Duminica a Cincea din Post, este doar una din ele.
Numai că dacă astăzi o prostituată, aşa cum a fost Maria Egipteanca înainte de convertire, ar voi să intre în biserică, nimic nu ar împiedica-o. E drept, în felul acesta am avea un creştin în plus. Dar un sfânt mai puţin. Poate că asta s-ar întâmpla pentru că nu mai avem mijlocitori: am rămas doar cu intermediarii.
Dintre membrii importanţi ai Grupului de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, Stăniloae, Anania şi Bernea au murit. Au rămas Daniel Ciobotea, astăzi patriarh, şi Teodor Baconschi, teolog şi politician. Din vechiul nucleu se pare că nu a mai rămas nimeni care să poată împiedica înnoirea Bisericii, un proces irezistibil şi, mă tem, ireversibil. Cel puţin tot atât de irezistibil pe cât îi părea teologului Baconschi farmecul Elenei Udrea (http://www.hotnews.ro/stiri-politic-8055430-teodor-baconschi-catre-elena-udrea-trebuie-fac-eforturi-monumentale-nu-cad-sub-farmecul-tau-calitate-coleg.htm). Iar când Patriarhul Daniel îi oferă lui Liviu Dragnea Ordinul Sfinţii Martiri Brâncoveni (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-18293706-liviu-dragnea-primit-ordinul-sfintii-martiri-brancoveni-din-partea-patriarhului-daniel.htm), te poţi întreba dacă nu cumva şi patriarhul consideră, asemenea dlui Baconschi, că „uneori, e preferabil să progresezi pe o bază injustă decât să regresezi pe o bază virtuoasă” (http://www.rostonline.org/rost/aug2008/care-laicat.shtml).
Pe drumul de la triptic la pictorial (http://www.realitatea.net/foto_1187314_elena-udrea-pe-coperta-tabu_883465.html) şi, mai departe, la Facebook (http://gazetadecluj.ro/stiri-cluj-cultura/teodor-baconschi-tine-lectii-despre-facebook-la-ubb/), se acumulează o experienţă care asigură înnoirea Bisericii exact în măsura în care au înnoit-o pe Mihaela Rădulescu, reputat autor al editurii Polirom, intervenţiile de chirurgie plastică. „Nimicul cleios in care ne-am afundat” (http://www.ancheteonline.ro/2014/08/din-capitolul-intelectuali-contra-elenei-udrea-theodor-baconschi-orice-tarfa-da-lectii-poporului-roman/), nu este legitimat de voturile românilor, cum vrea dl Baconschi să ne facă să credem, ci a ajuns să fie votat pentru că a fost legitimat în prealabil prin aprecierea acordată public fie de intelectuali creştini precum Baconschi, fie de patriarhul Daniel însuşi. Nu orice târfă dă lecţii poporului român, ci doar cele invitate pe scenă de elita amorală (vezi https://alexandruracu.wordpress.com/2012/01/06/mircea-platon-putzi-clone/). Acest „nimic cleios” este ceea ce rămâne o dată cu retragerea persoanei: o mască.
E drept că Sf. Ioan Gură de Aur, patronul anului 2015 în calendarul BOR, a luptat „pentru demnitatea fiinţei umane, pentru dreptate şi sfinţenie” (http://patriarhia.ro/proclamarea-anului-2015-in-patriarhia-romana-ca-anul-omagial-al-misiunii-parohiei-si-manastirii-azisi-anul-comemorativ-al-sfantului-ioan-gura-de-aur-si-al-marilor-pastori-de-suflete-din-eparhii-7806.html). Dar a luptat mustrându-i pe mai-marii zilei şi comparând-o pe împărăteasa Eudoxia cu Irodiada. Gestul i-a adus condamnarea din partea unui sinod, interdicţia de a mai intra în biserică şi, ulterior, surghiunul şi moartea.
Acordarea unui simbol al sfinţeniei, precum Ordinul Sfinţilor Martiri Brâncoveni, unui om compromis înseamnă a compromite însăşi semnificaţia sfinţeniei. Curajul este unul dintre atributele sfinţeniei, iar încurajările cu care domnitorul creştin îşi îmbărbăta copiii înaintea călăului îl întrupează pe deplin. Prin gestul său, Patriarhul Daniel nu a făcut altceva decât să-i pună pe martirii Brâncoveni la dispoziţia celor care-şi extrag curajul din frica noastră. Efortul „elitei de dumping” (http://gandeste.org/general/elita-de-dumping/26040) de a goli valorile de conţinut este astfel înlesnit de acţiunile unei ierarhii de intermediari.
Maria Egipteanca de astăzi nu mai este împiedicată de nici o putere să intre în biserică: banii cu care soseşte de prin Alexandriile timpului nostru fac ca o putere nevăzută să-i ţină permanent deschise uşile Catedralei Patriarhale din Bucureşti. De aceea şi Zosima cel de astăzi rămâne tulburat, fiind lipsit de ocazia de a vedea pe altcineva care „să-l întreacă în săvârşirile cele bune”. Iar noi rămânem doar cu lecţiile pe care orice târfă legitimată de elită are chef să ni le dea.