Ralph Stanley (25
februarie 1927 – 23 iunie 2016): „Noi am fost cea din urmă generație din
acești munți care a trăit pe pămînt. A fost o viață grea, cu multă suferință,
dar muzica pe care am făcut-o nu ar fi putut veni din vreun alt loc sau timp.
Suferința a fost parte din ceea ce a făcut muzica puternică, și cred că de
aceea muzica durează... Ce este real nu moare.” (http://www.thedailybeast.com/articles/2016/06/24/old-time-music-great-ralph-stanley-found-his-power-in-his-homeland.html)
Malcolm Jones precizează: „Încă de la moartea lui
Carter (unul din cei 11 frați ai lui Ralph și partener de scenă, nota mea), Ralph Stanley și-a împins hotărît
muzica înapoi în direcția din care venise, spre zonele muntoase din sud-vestul
Virginiei, unde stilul clawhammer și melodiile din categoria baladelor cu
omoruri („murder ballads”) și a celor cîntate la vechea scripcă au precedat cu
mult bluegrass-ul extrem de accelerat, influențat de jazz, stil popularizat și
perfecționat de Bill Monroe. Cînd Stanley a ajuns să desprindă orice urmă de
modernitate din muzica sa, aceasta suna de parcă nu ar fi fost creată, ci mai
degrabă adunată din chiar aerul și apa și dealurile care au zămislit-o.” (http://www.thedailybeast.com/articles/2016/06/24/old-time-music-great-ralph-stanley-found-his-power-in-his-homeland.html)