Ortodoxia altoită

Orce lucru firea-și schimbă cînd vei sta să-l altuiești,

Și nimic iar nu se poate ca să n-aibă vrun cusur,

Arburi, plante, flori și oameni, astfel și acest răsur,

Care or ca-ntîi să-nghimpe și să fie cu miros,

Or nici miros să n-aibă și să fie neghimpos.

(Anton Pann, Povestea vorbii)

Patriarhia condamnă gestul celor doi polițiști care au urinat pe zidul bisericii Kretzulescu:

„Gestul celor două persoane este, cu sau fără voia lor, un gest sacrileg şi indică, în mod evident, o absenţă totală a bunului simţ, a oricărei urme de spiritualizare şi este un gest dezonorant şi descalificant din punct de vedere moral. Instituţia pe care cei doi o reprezintă ar fi firesc să le transmită, cel puţin o mustrare pentru că este un gest care în mod evident a atras şi o imagine negativă a instituţiei respective. Dincolo de asta, este vorba şi de contextul în care, într-un oraş precum o Capitală, există această problemă elementară a toaletelor publice. Chiar şi aşa, cei doi nu au o scuză totală pentru că ştiau unde se află şi ce clădire este aceea”.  http://www.mediafax.ro/social/imaginea-cu-doi-angajati-mai-care-isi-fac-nevoile-pe-biserica-kretzulescu-a-starnit-revolta-patriarhiei-romane-cum-se-apara-sindicatul-care-organizase-protestul-bor-dezonorant-foto-17083140

Dar poate că autorii gestului nici nu caută vreo scuză. Poate că cei care au urinat pe zidurile bisericii Kretzulescu știau nu doar că este vorba despre o biserică ortodoxă, ci și de un monument istoric, legat direct de martiriul Brâncovenilor prin ctitorii săi, Safta și Iordache (fiică și nepot-ginere). Poate că știau și că aici cîntase la strană și organizase un cor bisericesc prin anii 1848-49 însuși Anton Pann. Poate că știau și că în anii ’80, cînd comuniștii au cerut demolarea bisericii, nu ierarhii BOR, ci Henriette Delavrancea a fost cea care s-a împotrivit și i-a determinat pe comuniști să renunțe. Poate că știau și că nici un teolog sau ierarh al BOR nu a ripostat atunci cînd un ilustru intelectual român nu a văzut în România altceva decît o fecală. Poate că polițiștii n-au făcut decît să-i ia cuvintele în serios, crezînd sincer că trăiesc într-o țară peste care s-a pișat orice intelectual creștin de dreapta a dorit. Poate că au făcut-o tocmai pentru că știau unde se află și ce clădirea era aceea. Poate că au făcut-o pentru că niciodată în ultimele trei decenii reprezentanții BOR nu au intervenit atunci cînd unii intelectuali din România ne-au batjocorit istoria ori au încercat să altoiască credința cu mlădițe gnostice. Dimpotrivă, în loc să vorbească despre eventuala amenajare a unor toalete publice pentru nevoile bolnave ale acestui tip de intelectuali, BOR le-a pus acestora Biserica la dispoziție. 
         Ne place refrenul cu răspîndirea mentalității seculare și preferăm să nu ne gîndim la propria noastră secularizare atunci cînd ne vedem nevoiți să recunoaștem pierderea războiului cultural în România. Totodată, orbirea interesată din trecut a ierarhiei BOR, care a văzut relația dintre rațiune și credință ca pe un raport de forță în care subtilitatea credinței nu are decît de cîștigat din puterea rațiunii este în egală măsură responsabilă de organizarea de astăzi a unor evenimente favorabile mișcării LGBT în spații conservatoare precum MȚR. Pînă la urmă, puterea a triumfat. Doar că este o putere a rațiunii întunecate.

Așa că e foarte probabil ca cei doi polițiști să fie intelectuali creștini de dreapta. Nu m-ar mira să aflu că au participat chiar la conferința „Lucrarea pocăinței într-o lume secularizată” (http://ziarullumina.ro/conferinta-si-prezentare-de-carte-la-facultatea-de-teologie-albaiuliana-132066.html) Așa s-ar putea explica modul în care au valorificat în mod spontan „referințele omului tra­dițional – ancorat în relația lui cu Dumnezeu, cu tradiția, cu neamul și cu valorile adevărate.” Este drept, au făcut și ei ce au putut: cînd țara-i de căcat, credința nu poate fi decît de pișat: „Orce lucru firea-și schimbă cînd vei sta să-l altuiești”...