Mă bucur să aflu că un preot ortodox construiește
o mănăstire ortodoxă românească lîngă Londra (http://adevarul.ro/locale/baia-mare/preotul-ridica-londra-manastire-ortodoxa-anglia-doar-terenul-costat-1-milion-lire-sterline-1_5ae59406df52022f755f0850/index.html).
Un preot ortodox român, ăsta ar trebui să fie un lucru bun. În orice caz, tot mai
bine să o facă un preot decît un întreprinzător local. Pentru că un
întreprinzător local ar fi în stare să construiască lîngă mănăstire și cîteva
anexe: de pildă, o farmacie, o spălătorie auto și un mall. După care ar vinde totul
unui om de afaceri chinez. Pe cînd un preot ortodox ar face pe lîngă mănăstire
o farmacie ortodoxă, o spălătorie
auto ortodoxă și un mall. Un mall ortodox,
firește. Toate la etajul 9 al următoarei catedrale a mîntuirii neamului. După
care le-ar dărui unui om de afaceri român. De pildă, Patriarhului Daniel.
Bineînțeles, tot timpul apar oameni de
rea-credință. Eu, unul, m-am săturat de acești indivizi roși de invidia față de
reușitele altora, care ar merge atît de departe încît să sugereze că proiectul
mănăstirii de lîngă Londra este o schemă tipică de „luat banii de pă fraieri”
și totodată un mod de a rezolva cazarea confortabilă și gratuită pentru băieții
deștepți din sistem. Cînd de fapt este vorba numai și numai de nevoile
spirituale ale londonezilor – români, neromâni, ortodocși, neortodocși, oameni,
neoameni, draci sau extratereștri, oricine ar fi ei, numai din Londra să fie. Căci B.O.R. nu se uită la
fața omului. Ci doar la chipul de pe dinar (Matei, 22: 15-22). Mă rog, de pe
liră. Dacă-i sterlină, asta e, să fie primit!
Da, și nu ar trebui să luăm în seamă nici vocile acelor veșnic
bombănitori, îmbătrîniți în propria neîmplinire, care observă că în perioada înfloritoare a creștinismului mănăstirile se întemeiau departe de orașe. Acești
critici anacronici nu par să fie capabili să înțeleagă simplul fapt că în
această perioadă de secularizare prezența creștinilor trebuie să fie cu atît
mai prezentă pentru că omul de astăzi este absent, iar noi sîntem prezenți, și trebuie să fim prezenți cu atît mai mult
în cetate, pentru a..., pentru ca să..., pentru că, uite, dacă sună
Preafericitul și noi umblăm aiurea pe la Harrods?
