Femeile astea sunt nebune! Nevastă-mea a venit iar
cu poveşti despre nazarineanul ăla. Una mai gogonată decât alta. Doar că asta
pare să fie adevărată. Cică l-ar fi înviat pe Lazăr. Îmi închipui ce bucurie pe
saduchei! La fel şi pentru Lazăr. Nevastă-mea era chiar la el acasă când s-a
întâmplat minunea. O mai ajuta pe Marta la treburi, că sor-sa nu ştie decât
să-ţi stea în drum. Vezi bine că nevesti-mii i-ar fi plăcut să-l descoasă pe
Lazăr, doar că ăla s-a închis în cameră şi nu primeşte pe nimeni afară de
Maria. Ha-ha, dacă mai avea o soră ca Marta ar fi murit la loc până acum. Eu
sigur aşa aş păţi. Sau poate moare Marta prima. Cred că femeia aia înnebuneşte
că nu poate să afle cu cine a vorbit el ACOLO şi ce-a făcut, mă rog, în tot
timpul ăla şi aşa mai departe.
Poate trec şi eu pe la Lazăr. Tot trebuie să mă
duc până-n Betania, îmi trebuie nişte curele iar potlogarii ăştia din Ierusalim
îţi cer de trei ori preţul pentru orice fleac. O să-ncerc să-l înveselesc
puţin. Bietul om, să învie tocmai în cea mai secetoasă primăvară din câte ştiu
eu. Recoltele sunt pierdute, asta e clar. Şi să mai ai pe deasupra şi două
surori ca Marta şi Maria: una te omoară cu vorbăria, ailaltă cu tăcerea şi cu
plânsu’.
Da, ştiu ce-o să-i zic. Umblă vorba că o să scăpăm
de biruri. Adică nazarineanul o să ne scape. Asta chiar o să-l bucure. Păi toţi
amărâţii ăia care au ieşit ieri să-l întâmpine pe Iisus păreau al naibii de
bucuroşi. Se pare că au înghiţit povestea cu taxele şi cu eliberarea lui
Israel. Dar eu zic aşa: vom trăi şi vom vedea. Recunosc, am fost şi eu acolo.
Dar nu m-am prostit ca toţi ceilalţi, cu ramuri de finic şi cu toate cântările
alea. Am vrut doar să-l văd pe om. La un moment dat am fost aşa de aproape că
puteam să-l ating dacă voiam. Dar nu i-am mai zis nevesti-mii, că mă punea să
i-l desenez. Dacă-i spun vecinului meu Natan că Iisus pare un om de treabă, dar
cam tinerel, el pricepe totul imediat. Dar o femeie trebuie să afle totul
despre cineva, cum merge, cum îi sunt ochii, cu cine s-a oprit să stea de
vorbă, ce-a vorbit, cât a stat, cum era îmbrăcat şi încă o mie de alte chestii.
Iar dup-aia se duce să vadă dacă lucrurile stau chiar aşa. Şi la întoarcere
ţi-o trânteşte dezamăgită: „Ştiam eu că dacă zici că-i blond, trebuie să fie
şaten sau roşcat!”
Cică ne scapă de taxe. N-ar fi rău deloc. Bine, de
când cu povestea asta cu Lazăr, unii trag nădejde că o să ne scape şi de
moarte. Dar dacă asta înseamnă că nu vom mai scăpa niciodată de femeile astea
cicălitoare, eu zic c-ar fi mai bine să rămânem doar la partea aia cu taxele. N-am
auzit ca romanii să fi scutit vreodată pe cineva de impozite, dar dacă le-ar
reduce măcar puţin şi tot ar fi o minune pe care aş vrea să o văd. Mai ales
acum, când recoltele sunt pierdute. Iar dacă nazarineanul nu se ţine de cuvânt, să vezi tu
dacă nu mă duc la el şi-i spun vreo două de-o să le ţină minte.
Adică ăsta chiar ne crede copii?
