Joia Mare. Iuda îl vinde pe Iisus printr-un sărut.
Din semn al iubirii, sărutul devine semn al neiubirii.
Adolescenţii, tinerii dar şi cei mai puţin tineri care
se pupă doar ca semn de recunoaştere, cu o totală lipsă de afecţiune. Trec
astăzi pe lângă un grup de copii în jur de 13, 14 ani. Unul tocmai îşi aminteşte:
„Băi, ce frumos era în clasa a cincea! Dacă mă pupa o fată pe obraz, nu mai
respiram o săptămână! Acum nu mai simt nimic.”
Îmi amintesc şi eu că anul acesta, de 8 Martie, am
văzut expuse, sărbătoreşte, în vitrina unei librării selecte, două romane: Adulter al lui Coelho (http://www.libhumanitas.ro/adulter-paulo-coelho-humanitas-fiction-2014.html)
şi Suge-o
Ramona! (http://www.edituratrei.ro/product.php/Andrei_Ciobanu_Suge-o_Ramona33_O_poveste_semi-amuzant%C4%83/2723/).
Şi care-i legătura? Niciuna. Mă gândesc doar că,
pe vremea mea, în clasa a douăsprezecea era la fel de frumos ca în clasa a
cincea a puştiului nostalgic. Ce-i drept, pe vremea mea lipseau librăriile
selecte, frecventate de personaje pe care nimic nu le revoltă mai mult ca
decăderea morală a societăţii afară de ideea că ar fi responsabile de această
decădere.
Puştii se pupă şi nu simt nimic pentru că aşa se
pupă lumea. Sărutul lui Iuda este sărutul lumii. Este sărutarea pe care ţi-o dă
Naşul, e doar un mod de a spune: „Eşti al meu”.
