Proiectul de redefinire a realității urmărește posedarea realității. Numele atribuite prin această redefinire nu sunt alte nume naturale, corespunzătoare naturii lucrurilor, și care ar înlocui vechile nume naturale, după cum nu sunt nici nume arbitrare, determinate de toane sau inspirație. Sunt nume magice. Sunt formule ale unei puteri magice. Redefinirea familiei, de pildă, este un exercițiu de posedare a familiei.
Orice denaturalizare este o formă de derealizare. Redefinirea realității desprinde realitatea de Creator prin desprinderea ei de propria ei finalitate.
Omul care ajunge să creadă că realitatea poate fi redefinită, decade la rîndul lui din natura și finalitatea lui, pierzîndu-și demnitatea de păzitor și îngrijitor al realității. Principiul redefinirii este o schemă, mai precis o escrocherie metafizică. Omul care se lasă înșelat de acest tertip nu devine stăpîn al realității, așa cum a fost asigurat, ci doar un hoț al ei, al definiției realității.
Înstrăinînd realitatea în raport cu natura ei definită, omul se condamnă la o pribegie absolută. Odată cu redefinirea lui „acasă”, omul își pierde orice posibilitate de orientare, rătăcind într-un interval în care locurile au devenit goluri de ființă.
