„Underground Railroad” este denumirea rețelei de trasee clandestine și locuințe conspirative întemeiată în Statele Unite în secolul 19 pentru a-i ajuta pe sclavii fugari să ajungă fie în statele americane care desființaseră sclavia, fie în Canada (https://en.wikipedia.org/wiki/Underground_Railroad). Unii istorici au contestat amploarea și eficiența operațiunii:„Although the underground railroad was a reality, much of the material relating to it belongs in the realm of folklore rather than history.” (Larry Gara, The Liberty Line: The Legend of the Underground Railroad, The University Press of Kentucky, 1996, p. 2). Gara demonstrează că în realitate meritul pentru o evadare reușită le-a aparținut în cea mai mare parte sclavilor înșiși. Dincolo de înzestrările individuale ale negrilor fugari, convingerea că nimeni nu-i va ajuta pe drumul lor spre nord i-a determinat să pună la punct planuri de evadare cît mai realiste (op. cit., p. 42-68.) Mitologia din „underground railroad” a urmărit să facă din albul aboliționist eroul acestei aventuri în care negrul fugar îndeplinea doar un rol pasiv, de simplu călător îmbarcat într-un vagon sau vapor condus în siguranță de albi spre tărîmul libertății statelor din nord (op. cit., p. 3).
Și în ortodoxia românească există mitul unei rețele de tren clandestină, care pretinde că i-a condus (și de aceea este oricînd pregătită să o facă din nou) pe credincioși la libertate. Este vorba desigur despre Biserica subterană, clandestină, care ar fi funcționat în timpul comunismului. Însă credincioșii români care au mărturisit adevărul între 1945 și 1989 au fost pe cont propriu, precum sclavii fugari din Sud.
Avînd în vedere conținutul tot mai adaptat la întuneric al actualei mărturisiri de credință a BOR, probabil că o eventuală rețea ortodoxă clandestină ar fi organizată de personaje precum conducătorii de tren sau de ambarcațiuni fluviale care încasau recompensa pentru capturarea unui fugar după ce în prealabil îi ceruseră acestuia taxa pentru transportarea lui în siguranță pînă în teritoriile libere (Gara, op. cit., p. 53-54):
„Nu crede în preceptele și dogmele bisericești fiind convins că biserica a fost întotdeauna un mijloc de înșelare a maselor populare. S-a preocupat de studiul științei marxist-leniniste și de însușirea ei, ce l-au făcut să fie convins de netemeinicia dogmelor pe care încă mai trebuie să le slujească și în același timp să își dea seama perfect că viitorul nu poate aparține decît comunismului“. (Caracterizarea Mitropolitului Banatului, Nicolae Corneanu, într-o notă a Securității: https://www.catavencii.ro/cind-diavolul-e-mic-copil/)
