Una dintre calitățile speciale ale ortodoxiei actuale din România este deschiderea ei totală și necondiționată spre orice nouă interpretare a Revelației, interpretare care devine ulterior o nouă revelație. Dacă a existat vreodată o religie a tuturor posibilităților reale sau imaginabile, atunci ortodoxia românească de astăzi s-a apropiat de această formă de religie superioară mai mult chiar și decît New Age.
Această nouă credință îi face pe ortodocși să creadă nu doar că ortodoxia poate fi orice, ci și că totul poate fi orice și că alte confesiuni sau religii ar trebui să recunoască și să valorifice la rîndul lor această calitate a religiei și a existenței în general. Recenta propunere de introducere a Religiei la Bacalaureat (https://www.edupedu.ro/religia-sa-poata-fi-aleasa-ca-disciplina-de-examen-la-bacalaureat-solicita-cultele-religioase/) a retrezit vechea preocupare din BOR față de relația dintre știință și religie, respectiv dintre rațiune și credință prin care a fost justificată printre altele susținerea acordată intelectualilor ortodocși în ciuda distanței critice manifestată de aceștia în raport cu ortodoxia tradițională. Dacă ortodoxia poate fi orice, atunci poate fi și o formă de cunoaștere, deci de știință. Prin urmare, ar putea fi inclusă printre disciplinele de la bac.
Religia este într-adevăr o formă de cunoaștere, dar ce fel de cunoaștere? În creștinism, cunoașterea religioasă este în mod esențial cunoașterea lui Dumnezeu. Deși lucrul acesta ar trebui să fie de la sine înțeles în creștinism, noua ortodoxie din România pare să considere această definiție a credinței mai degrabă restrictivă: sunt muzee de vizitat, filme de văzut, cărți de citit obligatorii pentru orice credincios care se respectă. Astfel potrivit purtătorului de cuvînt al BOR, Religia poate fi inclusă la bac întrucît vizează „dimensiunea culturală profundă a creștinismului, istoria sa și a artei creștine, rolul său în istoria culturii și civilizației românești și europene”. (https://romania.europalibera.org/a/religie-disciplina-la-alegere-bacalaureat/32319571.html)
Recent o învățătoare își declara convingerea în puterea inteligenței artificiale de a le dărui aripi elevilor (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/01/ozoboti.html) Are Dan Negru mai multă dreptate cînd consideră că religia îi poate ajuta la rîndul ei pe elevi să se înalțe în zborul cunoașterii? Într-o intervenție așteptată nu doar de pasionații de jocuri de cuvinte, ci și de orice ortodox interesat de marele război împotriva neomarxismului, Dan Negru trece de la cîteva observații corecte la o serie de afirmații caracteristice pentru ortodoxia universală, în sensul că este bună la orice și capabilă de orice:
„Nu le tăiați copiilor aripile cunoașterii. Sa trăiești intr-o Europă creștină cu istorie și artă creștine și să nu știi nimic despre cultura religioasă , e o formă de prostie fudulă. Nu fiți proști,nu vă condamnați copiii la neștiință. Patimile lui Iisus nu trebuie să-i sperie! Iisus nu ne cere sa murim ca EL, ne cere sa trăim ca el. Celor din gașca «anti» le-aș aminti și vorba lui Einstein : «Știința fără religie este șchioapă, religia fără ştiinţă este oarbă»” (https://r3media.ro/religia-la-bac-dan-negru-sa-traiesti-intr-o-europa-crestina-cu-istorie-si-arta-crestine-si-sa-nu-stii-nimic-despre-cultura-religioasa-e-o-forma-de-prostie-fudula-nu-le-taiati-copiilor-aripile-cunoa/).
Spre deosebire
de ortodoxia nouă de astăzi, ortodoxia veche înțelegea nu doar că Iisus nu ne
cere să murim ca El (deși timp de
trei secole pentru creștini martiriul era cea mai credibilă formă de mărturie),
dar nici să trăim ca El. Hristos ne
cere să murim cu El, în moartea Lui, pentru a trăi cu El, în El. Poți să trăiești ca Iisus
fără să trăiești în El. Hristos nu este un model de viață, ci Viața însăși. Nu este
un învățător al Căii, cum își închipuie ortodocșii formați de Pleșu, ci Hristos
este Calea. Hristos nu este un model moral sau religios; El este un model în sensul în care noi suntem făcuți după El, este model la nivelul Chipului după care suntem făcuți și cu care trebuie să ne asemănăm pentru a deveni cu adevărat noi înșine. Creștinul nu este un imitator al lui Hristos – este în sens propriu un hristos după har și prin unire cu Fiul întrupat al Tatălui. Este frate al Fiului lui Dumnezeu, devenind astfel la rîndul lui fiu sau fiică ai Tatălui.
Iar vorba lui Einstein este utilă pentru ortodoxia posibilităților infinite, dar un nonsens pentru ortodoxia din trecut. Cînd vorbește despre religie și știință, Einstein nu-l are în vedere pe Dumnezeu. Religia este pentru Einstein o formă de cunoaștere intuitivă a realității acestei lumi și din acest motiv ea are nevoie de lumina științei. Tocmai pentru că proiectează lumina științei și asupra cunoașterii lui Dumnezeu, ortodoxia realităților paralele devine tot mai puțin capabilă să perceapă caracterul personal al lui Dumnezeu (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/11/ortodoxia-trans.html). Poate că lucrul acesta o va ajuta să devină disciplină de bac, dar este puțin probabil că îi va permite să afle poarta cea strîmtă și calea cea îngustă (Matei 7, 13-14).
