Simon Magul a fost un întreprinzător din Samaria despre care aflăm în capitolul 8 din Faptele Apostolilor. Omul investea în domeniul spiritualității și era interesat de obținerea licenței de a oferi Duhul Sfînt, de a oferi spiritualitate.
În Constituțiile Sfinților Apostoli (scriere apocrifă), problema simoniacă este tratată în contextul ereziilor, fiind dată ca exemplu de dispoziție înclinată spre erezie (vezi cartea a VI-a, secțiunea a doua, cap. IX). Este semnificativ că deși Simon pretinde în fața locuitorilor din Roma că vine din ceruri și le aduce vești bune de acolo, creștinătatea ortodoxă, reprezentată în acest text de un Petru ficțional, nu-l recepta ca pe un „pilduitor semănător”, cum procedează în prezent ierarhii ortodocși cu urmașii lui Simon din zilele noastre, ci îl considera ateu și părinte al ateismului, iar spiritualitatea lui Simon era denunțată ca „cea mai groaznică erezie a ateismului”.
Pentru că, într-adevăr, erezia duce la ateism prin însuși faptul că încurajează credința într-un dumnezeu din inima noastră, într-un dumnezeu care ne reprezintă sensibilitatea religioasă și răspunde potrivit așteptărilor și nevoilor noastre sufletești, un dumnezeu aflat „pe frecvența sufletului nostru”, cum se laudă că este Radio Trinitas al Patriarhiei (https://www.trinitas.tv/radio-trinitas-de-26-de-ani-pe-frecventa-sufletului-tau/).
Simonismul nu înseamnă doar să-ți cumperi parohia, preoția sau episcopia. Înseamnă mai ales să vinzi Duhul Sfînt, chiar dacă ai fost hirotonit în mod cinstit, adică duhovnicește. Este exact ce face BOR cînd vinde spiritualitate. Însă spiritualitatea creștină vîndută sau negociată pierde darul Duhului Sfînt.
Recent am auzit de la un credincios că duhovnicul i-a recomandat la spovedanie să urmeze ședințele unei sesiuni de open mind. Poate că era o afacere de familie a preotului sau poate că preotul respectiv chiar era convins de beneficiile mentalității deschise, așa cum sunt tot mai mulți creștini. Tragedia este că în loc ca preoții, teologii și ierarhii ortodocși să arate natura atee a acestei spiritualități, ei încearcă să adapteze, să traducă, să găsească corespondențe acceptabile între adevărul lui Dumnezeu și minciuna omului, adaptîndu-se ei înșiși la noua spiritualitate în speranța că dacă vor îndeplini toate condițiile vor ajunge să zboare și ei la rîndul lor, asemenea lui Simon Magul.
