Totul este apocaliptic acum, doar că se confruntă diferite apocalipse. Fukuyama a avut dreptate cu privire la sfîșitul istoriei, deși nu în sensul filozofiei politice și al istoriei civilizației, ci în sensul teologiei politice: spiritul teocrației calvine al SUA, cel al teocrației iudaice și al celei islamice își afirmă propria versiune de ordine post-istorică, care ar fi trebuit, cel puțin potrivit așteptărilor occidentale, să fie inaugurată încă din 1989, prin desființarea Zidului Berlinului, care încă mai separa istoria (rea) de post-istorie (bună). Extinderea UE și NATO spre Rusia nu a urmărit decît să împingă istoria în afara continentului european. Pentru a justifica implicarea în Ucraina, elita euro-atlantică a depus eforturi considerabile (inclusiv în România atît în zona seculară, cît și în mediul ortodoxiei convertită la spiritul capitalismului și la etica protestantă) pentru a construi o teocrație de paie a panslavismului rusesc, adică o formă rusească de ordine post-istorică care, la drept vorbind, nu a existat decît tot ca un proiect occidental al elitei ruse inspirată fie de gîndirea calvină, fie de anarhismul utopiilor renascentiste care urmăreau realizarea unei societăți perfecte, elemente care pot fi găsite depotrivă în morala tolstoiană a desăvîrșirii individuale care implica separarea de autoritatea (istorică) a statului.
Dacă impresia mea este corectă, atunci conflictul actual dintre Occidentul americanizat și Rusia este unul între milenarismul american (atît în forma lui seculară, cît și în cea religioasă) și realismul istorist rusesc, susținut de o Chină care a înțeles că nu poate rămîne în istorie decît în măsura în care păstrează istoria deschisă în fața efortului puterilor teocrate de a o închide pentru a se odihni alături de Iahve, Allah sau Jesus, ori, la fel de bine, alături de omul cibernetic promis de varianta seculară transumanistă, bio-tehnologică a milenarismului religios occidental. Din păcate, atît prin influența milenarismului neolegionar autohton, cît și prin cea a concepțiilor progresiste occidentale seculare sau religioase, ortodoxia românească este o victimă sigură a proiectului apocaliptic occidental, așteptînd nerăbdătoare și rugîndu-se pentru încheierea cît mai rapidă a istoriei, fără durere, în pace…
