„De această dată vă rog să răspundeţi în calitate de părinte: de ce rolul mamei este fundamental în formarea personalității armonioase a copiilor?
Da, este fundamental, deși să știți că am văzut și cazuri în care tatăl era mult mai puțin prezent în familie, dar reușea să aibă o influență mai mare asupra celor mici. Din păcate, uneori această influență poate fi și destabilizantă. Drumul binelui e un pic mai anevoios. Așadar, dacă mesajele părinților sunt în opoziție, poate fi mai ușor pentru părintele care vine cu un mesaj mai atrăgător, chiar dacă el petrece mai puțin timp cu copilul. Văd asta în meseria mea, la unele familii divorțate, când sunt cazuri de părinți care ajung să concureze pentru afecțiunea copilului. Atunci părintele care impune un program, o disciplină, ajunge să piardă rapid teren dacă celălalt părinte vine, chiar și din când în când, doar cu oferte de divertisment: stăm pe ecran cât vrem, ne culcăm la orice oră, mergem în mall la fast-food sau în excursii. Toate bune și frumoase acestea, poate nu sunt rele în sine, dar devin treptat nocive, fără contraponderea care se referă la un pic de responsabilitate, la lecții sau la un program rezonabil de somn, de exemplu. Deci voiam să vă spun că rolul mamei, da, este fundamental, cu condiția ca tatăl să nu vină programatic, regulat, în opoziție cu mesajul ei. Eu am noroc în familie că sunt pe aceeași lungime de undă cu soțul meu, așa că îmi este foarte ușor. Dar altfel poate să fie o mare, mare provocare. Una care se rezolvă doar prin rugăciune și prin sfatul duhovnicului. Este nevoie de echilibru care se poate obține cu răbdare, nădejde și dragoste.” (https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/interviu/relatia-dintre-scoala-familie-si-credinta-in-educarea-copiilor-199784.html subl. ns., G. F.)
