După ce lumea bună a demonstrat că, spre deosebire de rinoceri, ea poate vorbi și chiar cînta (https://www.youtube.com/watch?v=g83l-5CqK2g), a apărut și o replică satirică (https://www.youtube.com/watch?v=GOPfh93ssUg), care, în ciuda efortului lăudabil de a apăra dreptul omului de a se rinoceriza în mod liber, nu din interes, nu-i poate răzbuna însă pe rinocerii sălbatici din cauza unor erori evidente de înțelegere a mentalității populației civilizate, care nu poate îndura calvarul împărții teritoriului cu primitivii decît cu ajutorul unor ședințe regulate de terapie de autoglorificare.
Una dintre aceste erori de apreciere ține de suspiciunea proiectată asupra segmentului educat, care ar afirma valorile progresismului occidental doar pentru bani. Această perspectivă este greșită: oamenii aceștia cred sincer în lucrurile pe care le susțin și cred că le-ar afirma și dacă atitudinea lor nu le-ar aduce vreun profit. Sigur, în cazul în care România ar ajunge să fie condusă de un regim pro-rus, e de presupus că aceiași oameni ar deveni brusc foarte discreți și poate că ar colabora chiar cu regimul respectiv, declarînd public cu totul alte lucruri dacă, bineînțeles, doar în felul acesta ar putea salva anumite lucruri de valoare, începînd cu cele din propria locuință. Lipsa de onestitate a segmentului educat nu ține de disponibilitatea lui de a se vinde în primul rînd, ci de disponibilitatea de a aplica standarde duble și de a susține narațiuni false în ciuda evidențelor contrare (cum s-a întîmplat în pandemie în legătură cu vaccinul și vaccinarea) sau în ciuda absenței dovezilor (cum s-a întîmplat în cazul anulării alegerilor).
În al doilea rînd, cauza sacră a euro-atlantismului și nivelul superior de cultură le asigură progresiștilor o impecabilitate care-i face nu doar intangibili, ci le sporește nimbul de sfințenie după fiecare reproș care li se aduce, cu atît mai mult cu cît majoritatea replicilor critice se dovedesc mitocănești și puerile. Nu m-ar surprinde dacă progresiștii ar fi încîntați să descopere că numeroase reacții defavorabile despre melodia „Cînd rinocerii” se reduc la o memă cu un rinocer care urinează pe un tefelist: imaginea le confirmă în același timp convingerea lor despre natura inferioară a rinocerilor și cea despre natura superioară, de ființe umane evoluate, a progresiștilor.
În efortul general de a ne regăsi într-una din speciile de rinoceri existente și a căror manifestare și răspîndire este favorizată de stricarea istoriei recente, ar trebui să ne amintim două aspecte esențiale din piesa lui Ionescu: în primul rînd, că rinocerizarea nu este inevitabilă. În al doilea rînd, ar trebui să ne amintim că, odată produsă, rinocerizarea este ireversibilă.
