Dezintegrarea socială determinată de pierderea normalității face ca supraviețuirea individuală să depindă tot mai mult de grup. Grupul nu urmărește decît propria conservare și se întemeiază pe devotamentul necondiționat al membrilor. Eventualele idealuri urmărite și afirmarea respectării unor principii nu sunt decît diversiuni menite să ascundă faptul că în spatele „oamenilor de echipă” nu se află decît membrii unor carteluri. Încă nu s-a renunțat la argumente, dar faptul că sunt folosite ca o bîtă pregătește deja viitorul în care bîta va fi singurul argument. Asta ar fi alternativa la transumanism, suficient de bine descrisă prin filmele post-apocaliptice pentru a-i asigura pe oameni că transumanismul nu este opțional.
