Orice măsură este critică în special într-o lume fluidă. Pentru a se proteja de măsurile critice care ar putea să o stabilizeze, gîndirea fluidă a inventat distanța critică față de reperele fixe, respingînd orice măsură care nu este relativă.
Reperele și măsurile permanente pot fi depășite prin viteza proprie progresului. Titanicul s-a apropiat critic de un iceberg nu pentru că s-a deplasat cu o viteză necritic de mare, ci pentru că nu a avut o viteză și mai mare, care l-ar fi păstrat la o distanță critică de orice pericol.
Într-o lume răsturnată, așa cum este lumea fluidă față de lumea tăriilor, distanța critică este folosită pentru a produce o apropiere nefirească de lucrurile față de care ar trebui să păstrăm distanța și o distanță nefirească de lucrurile care ne sunt apropiate.
