Nu știu dacă anunțata și mult așteptata carte a
dlui Patapievici, Anii urii, va
apărea pînă la actuala ediție a Bookfestului. Ar fi cartea tîrgului. Dacă vreți
să știți de ce, urmăriți filmul Dark
Crimes (https://www.imdb.com/title/tt1901024/)
Pentru că, după cum îl informează șeful poliției
pe detectivul care investiga o crimă,
„See, people don't want justice. They want good
and evil. Big, bright stories told with conviction.
That's what we do. That's what you did. You wrote
the big, bright story, told with conviction. Well done.”
Lumea nu vrea dreptate, vrea doar bine și rău, iar
dacă răul e bun, nu are nici o importanță. Nu are nici o importanță, chiar dacă binele e rău.
De fapt, răul nu e nici măcar rău. Nici măcar nu a vrut să facă rău. Nu a dorit nimic
altceva decît să-și salveze familia:
„This
is the only... the only family I have. And nothing is going to get in its way. Because
this is the best I can be.
I'm
sorry.”
Știm
că, de fapt, nu le pare rău.
Dar
atunci de ce simt nevoia să o spună?
Din
simplul motiv că nu mai simt nimic.
Nimic în afara atașamentului pentru propria lor familie.
Au nevoie de sentimentele puternice ale celor ce simt, au
nevoie de noi, doar pentru a-și apăra povestea. Pentru a-și apăra familia.
După cum noi avem nevoie de ei, de poveștile lor mari și luminoase, din același motiv.
Dar fără umbrele proiectate de noi, crimele lor ar fi dureros de vizibile.
Bine
ați venit la Tîrgul de carte!
Well done!