Sînt singura persoană care zîmbește
din vagonul meu,
în toate vagoanele trenului meu
locurile de parcare sînt rezervate
pentru pasagerii cu iPhone
unde sîntem, unde am ajuns?
lîngă mine e un tip,
are o geantă, un fel de servietă, un fel de diplomat,
mai mare decît el,
în care ar putea încăpea și el,
dar nu și iPhone-ul lui,
apoi s-a urcat domnișoara cu cămașă în carouri
o asemenea cămașă merita o șansă
așa că am coborît la prima corespondență
cu lumea de la suprafață,
cu lumea din care am plecat,
n-am lăsat în tren nici o urmă,
zîmbetul nimicitor a trecut neobservat,
e un zîmbet în carouri
e un zîmbet în carouri
lăsat chiar lîngă ușă,
în care să se împiedice toți utilizatorii de iPhone,
în care să-și scape telefoanele,
apoi să le caute
apoi să le caute
adînc, adînc,
pînă-și vor descoperi zîmbetele lor de odinioară.