În dimineața asta, pe la 9:30, am întîlnit-o la intrarea într-un hipermarket bucureștean din sectorul 3 pe Tanti Rodica. Este bătrînă, urîtă și fără dinți în gură. Cu siguranță, este și proastă. Altfel ar fi știut că în magazin nu au voie decît oamenii, nu și cîinii. Este limpede că nu știa acest lucru, de vreme ce tot încerca să intre, fiind scoasă afară de fiecare dată de agenții de pază. Era alungată așa cum ai alunga un cîine.
Am încercat să-i înduplec pe paznici, spunîndu-le
că bătrîna este cu mine. Că are bani, că nu e nebună, că nu fură. Că au și ei o
mamă. Că sînt și ei oameni. Că-i bate Dumnezeu. Răspunsul era, de fiecare dată,
același: „Vorbiți cu Șefu’”. În grădina
Maicii Domnului, pînă și Domnul se teme de „Șefu’”.
Criticii comunismului nu obosesc să ne amintească
de falimentul comunismului, deși tocmai falimentul lui ne-a salvat, nu
capitalismul, nu dreapta. Oricît s-ar strădui elita de dreapta să-l nască pe
omul nou al comunismului din spuma bulelor din jacuzzi-ul în care își susține
seminariile, falimentul omului nou comunist este de fapt cea mai mare realizare a
proiectului comunist.
Din păcate, nu sîntem însă la fel de norocoși în
privința omului nou al capitalismului. O dovedește mișcarea #rezist, pîrguirea
tîrzie a concepției elitei interbelice bucureștene pentru care România nu poate
rezista decît în măsura în care este modernă și nu poate fi modernă decît în
măsura în care începe din nou, prin opera și gesturile respectivei elite.
Eventualele rădăcini ale României pot fi recuperate și justificate doar în
măsura în care sînt arhaice. Pentru că, gen, universale, gen.
Revoluția din Decembrie 1989 a reușit: a făcut
posibilă revoluția #rezist, care a anulat toate efectele pozitive pe care
momentul 1989 le-ar fi putut avea: solidaritate, unitate, responsabilitate.
Săracu’
Dragnea a
apucat să pună și el mîna pe Belina, înainte ca economia de piață să ia tot
restul. A luat, adică, oamenii, și i-a pus în rezervații protejate, precum
zonele comerciale, unde cîinii nu au voie să intre.
PSD-ul trebuie studiat, vizitat, precum Marele
Canion. Dăncilă trebuie respectată precum exponatele de la Antipa. Întîlnirea
cu PSD este o șansă de a vizita ultima perioadă glaciară. E ca și cum am
călători cu mașina timpului în trecut și am întîlni creaturi ciudate, care nici
nu bănuiesc că sînt pe punctul de a ieși din istorie.
„De ce o scoateți din magazin?”, îl întreb eu pe
unul dintre paznici. „Se vede pe cameră”, mi-a răspuns.
Mi-am propus să am și eu o cameră la mine de-acum
încolo. Știu că toată lumea are cîte o cameră, și că toate camerele sînt
focalizate pe pisici și căței.
Sincer să fiu, nu cred că voi lua ceva laikuri pe
cîinii mei: sînt bătrîni, săraci și fără dinți în gură.
Asta e, n-au mai rezistat la atîta omenie.
Ghinion!
