După cum ne amintește la timp Alexandru Racu, „banii prostesc” (https://alexandruracu.wordpress.com/2024/07/21/ambivalenta-progresului/). Banii prostesc pentru că îi orbesc pe cei care-i contemplă, pentru că limitează gîndirea la o preocupare care nu ar trebui să fie principală și cu atît mai puțin singura. În plus, adeseori se întîmplă ca preocuparea pentru bani să fie tocmai cauza sărăcirii și în plan material, nu doar la nivel intelectual și sufletesc. Astfel, nu puțini dintre cei care încearcă să facă bani devin nu doar tot mai săraci intelectual și sufletește, dar rămîn și cu mai puțini bani decît aveau înainte de a-și propune să devină bogați.
Însă, în ciuda
aparențelor, dorința de îmbogățire sfîrșește prost și cînd este căutată în plan spiritual, majoritatea
celor care-și doresc să se îmbogățească spiritual prin dezvoltare personală,
mindfulness și prin celelalte forme de spiritualitate gnostică ajungînd pînă la
urmă să fie preocupați de ocultism, dezvoltînd patologii spirituale care îi duc
fie în cabinetele psihologilor, presupunînd că maeștrii și călăuzele spirituale
în care au avut încredere le-au mai lăsat ceva bani, fie la duhovnicii
exorciști, dacă mai există vreunul. Acesta este cazul indivizilor care parcurg invers traseul celor care cred că vor deveni mai deștepți pe măsură ce vor avea mai mulți bani, investiția spirituală fiind în cele mai multe cazuri urmrărită cu gîndul mai mult sau mai puțin mărturisti că iluminarea spirituală va favoriza și o prosperitate materială inevitabilă. În realitate, singurul lucru inevitabil este falimentul total, spiritual și material al majorității celor care urmează acest drum, indiferent de locul lor de plecare.
Dar ce este tragic în noua ortodoxie nu este că Arsenie, Cleopa și Paisie, părinții duhovnicești menționați de Alexandru, sunt înlocuiți de învățători spirituali ca Deepak Chopra, Eckhart Tolle, Michael Beckwith etc, ci că duhovnicii sunt receptați ca învățători spirituali. Preferința noilor generații de ortodocși pentru duhovnicii ortodocși nu este motivată însă de un creștinism subteran care ar mai circula prin străfundurile sufletului lor, ci pentru că duhovnicii par mai mistici, deci mai autentici decît acești antrenori spirituali moderni (și chiar și față de restul clerului ortodox), au o slujire liturgică constantă, nu sunt interesați de succes și bani, iar aspectul și comportamentul lor îi face pe ortodocșii de astăzi să creadă că au primit o cunoaștere specială a lui Dumnezeu, transmisă de tradiția secretă a marilor inițiați care merge în urmă pînă la religia geto-dacilor, dacă nu cumva chiar și mai departe în trecut, la o posibilă civilizație umană superioară, dispărut sau doar retrasă temporar într-o altă dimensiune a realității. Această receptare a părinților duhovnicești, larg răspîndită în actuala ortodoxie românească în special în mediul urban, este determinată de fapt de o necunoaștere profundă a creștinismului, care a permis apariția unei religii bizare, întreținută de o masă de credincioși care nu știe nimic despre Dumnezeu, redus la un vag Absolut impersonal, orice afirmație pozitivă despre Dumnezeu părînd suspectă unei populații catehizată de trei decenii de Pleșu și discipolii lui cu aprobarea unui cler iresponsabil, care-și justifică nepăsarea invocînd laș și ipocrit neputința sau nevrednicia.
Această mutație a cugetului ortodox din România explică și fascinația pentru și credința ortodocșilor naționaliști în Donald Trump, pentru care succesul cuiva în afaceri reprezintă semnul împlinirii lui ca om. Supraviețuirea miraculoasă a lui Trump în urma atentatului din 13 iulie a confirmat nu doar caracterul providențial al prezenței sale în politică, ci și validitatea viziunii sale despre viață, așa cum a fost ea exprimată în cărți precum:
Trump Never Give Up: How I Turned My Biggest Challenges into Success;
Trump: Think Like a Billionaire: Everything You Need to Know About Success, Real Estate, and Life;
Think BIG and Kick Ass in Business and Life;
Donald Trump: How to Get Rich;
Trump 101: The Way to Success.
Susținătorii lui Trump în campania electorală brutală pe care a dus-o pentru alegerile din 2020 s-au bucurat să vadă că omul „aducea un pistol Glock într-o bătaie culturală cu cuțite” (Peter Wehner, „The Deepening Crisis in Evangelical Christianity”, https://www.theatlantic.com/ideas/archive/2019/07/evangelical-christians-face-deepening-crisis/593353/. Textul este inclus și în Ronald J. Sider, editor, The Spiritual Danger of Donald Trump. 30 Evangelical Christians on Justice, Truth, and Moral Integrity, 2020 Wipf and Stock Publishers.) Dar acum, odată cu noua platformă democrat-liberală a Partidului Republican, sprijinul acordat de republicani lui Trump dezvăluie nivelul de sărăcire intelectuală și morală la care au ajuns aceștia, acceptînd să cîștige nu atît împotriva democraților, cît în locul lor, ca un fel de democrați moderați care au înlocuit obligația morală de a afirma și apăra viața, familia și credința creștină cu dreptul de a alege viața și de a-l alege pe Dumnezeu, mai precis pe acel Dumnezeu care-ți convine pentru că nu stă în calea succesului tău, ba chiar ți-l asigură.
Graba cu care ortodoximea naționalistă din România a ajuns să se roage pentru victoria lui Trump, uitînd atît de ușor că „Bogații au sărăcit și au flămînzit, iar cei ce-L caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele” (Psalmi, 33, 10), ne arată că patologiile care afectează un grup odată ce amestecă religia cu succesul personal cu orice preț și cu patriotismul sunt asemănătoare. Chiar dacă este vorba despre comunități care par să aibă identități creștine și etnice diferite (evanghelici americani, pe de o parte și ortodocși români, pe de alta), oamenii pot fi prostiți la fel de ușor printr-o schemă identică.
